Criză de identitate
Îs formă şi materii, şi umblu
Din hăt până departe.
De vrei, mă poţi atinge,
Convinge-mă că sunt.
Răspunsuri nedecise la întrebări stupide
Îmi vin, ş-aş vrea să le înec
În mări de certitudini, să le despic apoi
În axiome abstracte ce viaţa o explică.
Zadarnic e efortul, futilă înfrigurare
De a privi-n oglindă un chip neomenesc.
Un suflet azi se naşte, în timp ce altul moare.
Mă consolez cu gândul la tot ce e lumesc.
marți, 10 mai 2011
Criză de identitate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumoasa poezie, trebuie sa citesti printre randuri sa intelegi.
RăspundețiȘtergereSper ca in viitor sa razbeasca mai degraba impacare, liniste, de ce nu fericire decat tristete dintre cuvintele atent alese ale poemelor.
Bafta si inspiratie la scris!... si nu numai
Frumos spus!
RăspundețiȘtergere