duminică, 18 decembrie 2016

Naiva

Ca un nor 
Trecator,
M-oi prelinge usor.
Aducand vant si ploi,
Fulguind peste voi,
Zabovind prin noroi.
M-oi culca-ncetisor
Printre pernele moi.

duminică, 4 decembrie 2016

Buila

Pietre-n jur si-s multe pietre
Vin de te lovesc mereu.
Rastignit pe stanca vietii,
Te simti precum Prometeu.

luni, 17 octombrie 2016

Elegie

Am uitat sa fiu doi.
Incerc sa trezesc amintiri.
Cenusa s-a pus peste pernele moi
Din focul ce-a ars unei foste iubiri.
............................
Traiesc in trecut.
Si mi-e teama ca sunt,
Si mi-e teama ca nu-s.

miercuri, 27 iulie 2016

Vise

Eu te visam in functii bijective,
In convergente ce tindeau spre infinit.
Tu te-ai crispat de puncte subiective,
Facand ca infinitul sa aiba un sfarsit.

miercuri, 15 iunie 2016

Apar(ten)ente

Stingher ma-nvart printre peretii goi
Ce par sa cada peste mine
E locul unde-am locuit noi doi
Si astazi nu mai locuieste nimeni.

Iar tu-mi vei spune: Cum de nu?
Dar oare nu locuiesti chiar tu?

luni, 6 iunie 2016

Prietenie ipotetica

Când viitoru-i tandari,
Când multi te-au parasit,
Din cei carora poate chiar le-ai gresit
Te scot de jos si-ti dovedesc
Ca inca-ti sunt prieteni.

miercuri, 23 martie 2016

Instrainare

Sarman suflet distrus
Degeaba faci tu pui.
Vine-un vant din apus
Si ti-i ia...,
Si s-au dus.

luni, 7 martie 2016

M-am numit Felix (11)

-Nadejda, ne-am intalnit in octombrie si in februarie ne-am unit sufletele. Peste ani, s-au intalnit in octombrie si in februarie sufletele ne erau oficial separate.Simpla coincidenta bizara sau o gluma de-a Barbosului?
-Traiesti prea mult in trecut, Felix. Lasa portita sufletului deschisa pentru ca oamenii sa poata intra.
-As vrea sa pot face asta, insa nu reusesc. Cei care cred ca au intrat acolo, macar partial, in realitate se afla intr-o infinita anticamera.

marți, 16 februarie 2016

M-am numit Felix (10)

- Noapte cu vise odihnitoare, Nadejda! Sa urci muntii si sa te scufunzi in oceane, sa cutreieri galaxiile, sa bati cuba cu aliens-ii. Adanc sa-ti fie somnul precum Groapa Marianelor!
- Eee, ce calatorie ma asteapta in seara asta. Multumesc, Felix. Noapte imperiala sa ai.
- In lumea viselor, peripetii de felul acesta sunt ceva obisnuit. Multumesc. Imaginatia...Un lucru perisabil. Ma inchipui acelui "tantar" de pe suprafata unui lac...usor...alunecand pe intinderea apei, sfidand gravitatia...
- Si eu sunt prin preajma. Sunt nufarul alb din fata salciei pletoase. Ma vezi?
- Da, nufarul, desigur, cum as putea sa nu te vad? Stau nemiscat cateva clipe, apoi tasnesc precum un fulger, tinta predilecta a unui peste rapace. Ma ascund speriat in petalele-ti dalbe, sperand ca am driblat pericolul. Bataile unei inimi ipotetice tind sa se linisteasca. Papura suspina a adiere. Beatitudine.
- Imi strang gingas petalele si-ti simt nelinistea si inima ce ticaie, gonind in deruta. Dupa cateva clipe te linistesti. Bun venit!
- Imi simt pleopele cum se-nchid a osteneala. Nimic nu mai e ceva atat timp cat sunt in siguranta. Noaptea-si trimite pelerinii binelui, sa ii primim cu paine si sare. Sunt linistit precum un susur de rau de munte cand intalneste campia. Ma intalnesc cu floarea visului intr-o agonie a extazului si ii spun Bine te-am gasit!
- Poti ramane aici pana la urmatorul destin. Adieri tandre pe pleoape.
- Sunt intre somn si trezie, linistitor gandul unei atat de generoase escale. Voi sufla cu praf de stea pitica astfel incat somnul sa iti fie precum cel al unui nou-nascut: neatins de rautatile lumii!
- Ma simt vegheata. Si sufletul imi anunta o minune: nu se mai simte singur. Somn imbratisat.
- Ma bucur de-o asemenea minune. Somn calauzit de serafimi catre o zi mai buna!