miercuri, 17 noiembrie 2010

omagiu umbrei

chiar daca uneori constientizam, iar ulteori nu, umbra noastra este acolo, ne urmareste pretutindeni, prezenta ei este una docila, cuminte, statornica. putem oricand paria, fara putinta de a gresi, ca ea ne este alaturi. nedespartita, tacuta. indiferenta...? ce facem noi pentru ea? nimic, de multe ori nici macar nu o remarcam, alteori ne jeneaza cand ii jenam pe altii cu ea. in orice caz, nu ne oprim sa ii dam buna ziua sau sa ii multumim pentru ca exista.

esti umbra cuiva si niciodata nu ai primit multumiri? e firesc, doar esti o umbra, sa nu primesti. ai fi apreciat doar prin lipsa, ori acest lucru e imposibil, asa ca just live with that!

LATER EDIT: pana mai deunazi, credeam sincer in nefericirea unei umbre, atribuindu-i cu larghete statutul de victima. ori, printr-un simplu exercitiu de imaginatie, pune-te in situatia cuiva sau a ceva pentru care balanta intre multumiri si injurii inclina in mod clar spre ultimele, pentru care jumatatea plina a paharului e doar parte a unei expresii, prin urmare, o notiune abstracta, si dintr-o data perspectiva se va schimba. asa incat, redirectionez omagiul meu catre muritorul intru nemurire aflat in situatia descrisa (martir ar fi un cuvant prea mare pentru a fi folosit aici).

marți, 9 noiembrie 2010

Despre Paunescu, la subiectiv

De la Gheorghe Dinica si Madalina Manole incoace, mijloacele media romanesti nu au mai beneficiat de o moarte intr-atat de ofertanta precum cea a lui Adrian Paunescu. Si atunci este de inteles faptul ca s-au repezit precum niste corbi infometati sa se infrupte din ea, facand din actul butonarii intre posturile TV romanesti unul naiv si inutil.

Va mai trece destul timp pana ce ecoul reverberat de tragicul eveniment se va stinge, iar stiri in tabloide, gen Click si Libertatea, precum "SENZATIONAL! Din surse sigure am aflat ca sufletul lui Adrian Paunescu a cantarit 25 g, cu 4 g mai mult decat greutatea unanim acceptata!" nu sunt excluse.

Dincolo de toate acestea, as dori sa va spun ce a insemnat Adrian Paunescu pentru mine, scurt si la subiect(iv):

1. omul care a pus un dozaj, probabil calculat, de patima si afectare in discursul sau literar si artistic, mobilizand mase (pentru unii, mobilizarea este similara in multe aspecte cu manipularea); discurs care a avut succes inainte de '89, dar care a esuat dupa;

2. omul care prin pozitia si conexiunile sale a musamalizat un caz evident si concret de ucidere din culpa.

Dumnezeu sa-l judece si sa-l ierte!

vineri, 22 octombrie 2010

Birocratiada

Eroul antic Ulise, dupa ce a reusit sa ii infranga pe troieni si astfel sa puna capat razboiului, a purces pe drumul spre iubita lui sotie, Penelopa, cea care il astepta alaturi de fiul lor Telemah, in Itaca. Insa intoarcerea, parte aparent simpla a intregii expeditii, s-a dovededit a fi una lunga si plina de aventuri si s-a intins pe parcursul a nu mai putin de 20 de ani!

Prin acest preambul pe care antichitatea ni-l serveste cu generozitate, prefatez relatarea experientei personale in ceea ce priveste radierea unei ipoteci la apartamentul pentru care in urma cu nu prea mult timp am reusit sa achit creditul bancar. Am obtinut de la banca adresa de radiere a ipotecii si, asa cum era si firesc, m-am informat unde trebuie sa merg pentru a o radia, precum si actele de care trebuie sa dispun la fata locului (bineinteles ca s-a omis a mi se spune ca trebuie sa posed copie xerox dupa C.I. personala, dar e o scapare minora). Este vorba de Biroul de Publicitate si Cadastru Imobiliar Sector 3, situat in Expozitiei 2A (zona Pietei Presei Libere, gard in gard cu Universitatea Romano-Americana), informatie obtinuta prin trianghulatie, avand in vedere diversitatea telefoanelor date in acest scop pe la diverse institutii.

Intr-o frumoasa dimineata de octombrie, zi de luni, am plecat cu aceeasi naivitate optimista ca cea a lui Ulise, din Salajan pana la biroul cu pricina. Momentul sosirii a picat destul de prost, dupa un week-end in care s-au operat renovari. Tam-tam-ul era de nedescris, dar de inteles. Dupa ce am deschis pana si usi cu "Nu deranjati!" pe ele (culmea tupeului), am dat peste un domn care a fost dispus sa imi preia actele in vederea operatiunii urmarite. Am platit cei 60 de lei taxa de radiere, mi s-a emis chitanta in consecinta si mi s-a spus sa vin joia ce urmeaza pentru a ridica incheierea radierii si extrasul de carte funciara. S-a intampla sa arunc un ochi in monitor si sa sesizez ca numele sotiei este trecut gresit in carte, asa incat l-am intrebat pe domnul respectiv daca se poate corecta eroarea. "Nici o grija, se va corecta!" am fost asigurat. A folosit un marcher sa evidentieze numele din copia dupa contractul de vanzare/cumparare in vederea corectarii.

Joi fac din nou deplasarea la biroul cu pricina, la eliberari acte o doamna cerber ma intreaba de ce am venit asa de devreme. Ii spun pricina (stiti, eu mai trebuie sa ajung si la serviciu, nu pot sa intarzii foarte mult), se milostiveste si imi elibereaza cele 2 foi A4 atat de pretioase. Dau sa ies, insa am ideea fasta sa verific numele sotiei.

Evident, este la fel de gresit ca si data trecuta. Ajung la registratura, la acelasi domn care imi preluase actele luni. Ii amintesc de cele intamplate atunci si chiar isi aduce si el aminte de incident, dar si de solutia adoptata atunci, care s-a dovedit una paguboasa pentru mine, datorita lipsei de perspicacitate a asistentei domniei sale. Bun, zic, ce se poate face? Aveti o copie dupa actul de identitate a sotiei? Cum nu sunt Cioca sa umblu cu parola de mail a Elodiei in buzunar, ii zic ca nu am asa ceva. In cazul acesta, veniti intr-o alta zi cu respectiva copie, o alta copie dupa contractul de vanzare/cumparare si mai completati si o cerere de corectare eroare materiala. Si, culmea, NU VA MAI COSTA NIMIC!

Buuuun asa. Urmatoarea vizita a fost martea urmatoare, o zi ploioasa tare. Am depus cererea si restul actelor, sperand in desert la o solutionare pe loc, insa evident ca acest lucru ar fi iesit din comun pe la noi, e o operatie ca oricare alta, necesita cel putin o zi, sa trec cel mai sigur pe vineri.

Azi m-am dus la ei pentru a patra oara si am ridicat cele 2 hartii. Aparent, ele par OK, sper sa nu imi ofere surprize la o analiza mai atenta. Este o zi frumoasa, a fost o incantare sa strabat Herastraul, motiv pentru care am si renuntat la tonul patimas pe care l-as fi dat in mod normal articolului si la a prezenta in amanunt sictirul majoritatii celor care isi desfasoara activitatea (?) in acel loc. Si totusi, nu pot sa ma abtin la a prezenta un posibil discurs interior al functionarului despre mine sau oricare dintre cei care platesc tribut statului roman: "Sa ne mai slabeasca imbuibatul de contribuabil cu aerele lui de pretinsa superioritate si cu pretentiile lui absurde de a-si rezolva repede si eficient nevoile-i mizere! In definitiv, nici Dumnezeu nu a creat lumea intr-o singura zi, nu-i asa? Si apoi e vorba aceea romaneasca, cum ca vesnicia s-a nascut la STAT!"

miercuri, 1 septembrie 2010

Viata ca si vis sau visul ca si viata

Nu vi se intampla uneori ca in timpul unui vis sa detineti bunuri sau sa fiti in situatii pe care le-ati dori in viata reala? Si cumva, catre sfarsitul visului, cand se produce acea stare intermediara, sa va para rau dupa acele bunuri sau situatii? Insa de imposibilitatea de a le transfera intre cele doua lumi sa fiti ferm convinsi si perfect constienti?

O slujba de inmormantare a unei rude, prin cele spuse de parinte cu acest prilej, dar nu numai, m-a dus cu gandul la similitudinea dintre cele doua treceri vis - trezie si viata - moarte.

Veti spune ca despre viata privita ca un vis s-au scris tomuri intregi si ca nu fac altceva decat sa reinventez roata aici. Poate ca da, poate ca nu. Insa eu cred ca intre a citi despre asta in carti prafuite de timp si a constientiza asemanarea este o diferenta majora.

Sa fie viata noastra un vis din care ne trezim in momentul mortii? Oare cum percep cei cu care interactionam noi in vise disparitia noastra din momentul trezirii? Sunt visele niste scurte vieti efemere?

luni, 19 iulie 2010

Arc peste timp sau o problema de civilizatie

In introducerea cartii Catherine de Medicis a lui Honore de Balzac am gasit urmatoarea fraza care pur si simplu mi-a atras atentia in mod deosebit:
"Cum este Franta la 1840? O tara preocupata exclusiv de interese materiale, lipsita de patriotism si de constiinta, unde puterea nu are forta, unde alegerile, rodului liberului-arbitru si al libertatilor politice, nu scot in evidenta decat mediocritati, unde forta brutala a devenit necesara in fata violentelor populare, si unde discutia extinsa la lucruri minore sufoca orice actiune a corpului politic; unde banii domina orice problema si unde individualismul, produsul oribil al divizarii la infinit a mostenirilor ce suprima familiile, va devora totul, chiar si natiunea pe care egoismul o va preda, intr-o buna zi, invaziei."

Propunerea mea este de a gasi impreuna asemanari si deosebiri intre aceasta Franta a anului 1840 si Romania anilor pe care ii traim, iar de aici sa tragem concluziile de rigoare, daca mai este cazul.

miercuri, 14 iulie 2010

Scurt exercitiu de imaginatie

Cu articolul acesta am participat la un concurs de creatie organizat de un site. Iata ca atat site-ul, cat si eu recidivam, poate de aceasta data cu mai mult succes din partea mea. Pe scurt, trebuie raspuns la intrebarea: De ce crezi ca a disparut Richard Taylor? Se premiaza ingeniozitatea si creativitatea raspunsurilor, iar premiul consta in cartea din spatele intrebarii. Si iata si textul cu care am participat la prezentul concurs:

Richard Taylor, dupa cum ii zice si numele, era croitor, dar nu orice fel de croitor, ci croitorul Casei Regale Britanice. Intr-una din zile, pe cand se ocupa sa ii ia masurile printului Charles pentru costumul de ginere de la nunta sa cu Camilla, dintr-un buzunar al hainei acestuia a cazut un biletel, fapt care la momentul respectiv a ramas neobservat pentru niciunul dintre cei doi. Insa, ulterior, pe cand facea ordine in incapere, Taylor a gasit biletelul si pentru ca nu avea cum sa banuiasca al cui era, l-a citit. Astfel, el a intrat in posesia unor informatii mai mult decat incomode pentru capetele incoronate legate de moartea printesei Daiana. Mai tarziu, observand lipsa biletului si rememorand evenimentele din ziua respectiva, printul si-a dat seama ca Taylor stie un secret a carui dezvaluire i-ar putea fi fatal in viata publica. De aici disparitia subita a croitorului, cel mai probabil locatar al unei celule de "lux" a inchisorii Wandsworth din Londra.

marți, 13 iulie 2010

Despre T.N.A.-ul la romani

Intr-una din saptamanile trecute am mers cu microbuzul de la Bucuresti spre Tulcea si tot asa si inapoi. Pentru ca este o distanta destul de mare, se face cate un popas pe fiecare sens de mers. In ambele dati am servit cate o cafea, asa, de inviorare. La dus a fost destul de ok, in sensul ca era cafeaua buna si pretul a corespuns cu cel din meniu, insa la intors mi-a facut un chelner cafeaua in sictir, i-am dat 5 lei si mi-a returnat 1.50 lei, desi scria ca o cafea este 2.50 lei. Cand i-am atras atentia, mi-a spus cu o "nonsalanta" debordanta ca nu e la zi meniul. Ma gandesc ca niste automate de cafea ar rezolva aceasta problema a mea (si nu numai) si m/ne-ar scuti de T.N.A. (taxa pe nesimtirea adaugata).

Azi de dimineata in statia de metrou se derulau imagini si comentarii despre Michael Jackson. Omenirea a avut de-a lungul timpului tendinta de a construi idoli, are o nevoie acuta de repere. Pot astfel de automate de cafea ca cele de care am pomenit mai sus sa devina idoli? Probabil ca nu, insa cu siguranta pot raspunde cu succes unei nevoi a omenirii.

marți, 27 aprilie 2010

Despre AC/DC in anecdote

Faimoasa trupa de hard rock va sustine un concert la Bucuresti, in Piata Constitutiei, pe data de 16 mai. Cu acest prilej, un site a organizat un concurs de creatie care consta in a compune un text umoristic care sa incorporeze minim 10 titluri de piese ale celor mai sus amintiti. Premiul consta intr-un bilet la concert. Am zis sa imi incerc si eu norocul, asa incat am postat urmatorul text:
Dansez pentru AC/DC!

Ma uitam deunaseara la emisiunea "Dansez pentru tine", un adevarat Danger la adresa timpului liber. Si la un moment dat il zaresc pe Dichiseanu dansand cu fii-sa si aproape Caught With Your Pants Down. Bine, doar un pardalnic de slit deschis, dar unii zic ca avea un fundament solid, un veritabil Big Gun. I'll be Damned, sper ca nu e vorba de incest, oricum ma asteptam de la un actor sa fie ceva mai Cold Hearted Man. Cu un Snake Eye exersat, Stefan Banica Jr., care te face sa te intrebi Who made who, el pe tac-su sau vice-versa, Cant Stand Still si a marcat momentul in stilu-i caracteristic, cu formula deja consacrata "Oameni buni". Domnu' Dichiseanu, vestea buna e ca Anything Goes, asa ca lumea o sa uite cat de curand rusinosul moment, si pana la urma, gestul conteaza, right? Sezonul e pe terminate, a mai ramas finala, asa incat Come And Get It, dar cu moderatie. Ok?

Well, dupa ce s-au inchis urnele si juriul site-ului a deliberat indelung, nu am castigat biletul mult-ravnit.

Oricum, important e sa participi, nu sa castigi, acesta e spiritul olimpic.

vineri, 16 aprilie 2010

Definitia unui Geaman

Suntem covalentele unui singur EU. Teoretic, suntem cele doua cotiledoane ce compun bobul. In practica insa, fiecare dintre noi isi striga raspicat individualitatea. Suntem catetele incongruente ale unui triunghi dreptunghic, am pornit din aceeasi origine, insa tindem catre directii daca nu opuse, atunci in mod cert distincte.

Asa incat, atunci cand te afli in compania unui Geaman, e cazul sa ne cunosti, suntem cele doua firi ale sale.

marți, 23 februarie 2010

Telenovele de week-end

Aproape fara sa vreau, in acest week-end am devenit telespectator de telenovele. Sa ma explic.

Intai a fost fulminantul si incandescentul si atat de plin de suspans congres al partidului (cum care partid? partidul unic...unic de stanga). Cu fiecare candidat la ciolanul cel mare care venea sa isi rosteasca discursul lui mai mult sau mai putin inspirat in fata onorabililor obositi (si pe buna dreptate), te intrebai "oare se retrage sau ramane in cursa?". S-a retras Mazare (un fel de Mazarin al PSD-ului) si intr-un gest de larghete politica i-a cedat voturile potentiale (ale dansatoarelor de samba de la Rio probabil) micului Titulescu. Apoi a urmat exceptional de pacifistul discurs al impricinatului, care nu s-a retras si asupra caruia televiziunile au si banuit ca s-a abatut norocul (ciudata alaturare de termeni) datorita logoreei de 1/2h si a conditiilor tehnice extraordinare (desi unii s-au grabit, iresponsabil, sa afirme ca a-i multumi lui Nelutu Onorificu si lui Bombo Strategu e gest sinucigas). Apoi a fost Mitrea Levier cel care a intregit suspansul, parasind barca usor ciobita pe partea sa a alegerilor si pasand si el mingea catre Micut. Apropo de Mitrea, a adus in discutie ridicolul in care s-a inconjurat partidul rosu (referire directa la o alta culoare, intruchipata intr-o flacara, si nu cea olimpica, dar si la procesiunea de vrajitoare de la poalele Romexpo-ului), nerealizand contribuitia prin insasi retragerea sa la acest ridicol. Singurul care s-a retras si a reusit sa iasa si din tipare (oricum, acestea devenisera prea previzibile si necesitau o rupere de ritm) a fost acest neinteles al PSD-ului, in persoana lui Cristiaaaan Diacooonescu. A iesit din tipare prin declaratia de a ceda voturile-i in favoarea oropsitului si surghiunitului de Mircea Geoana. Ce mai putea sa zica, saracul, in discursul de final? Nimic care sa mai salveze craca ce sta sa i se rupa de sub picioare. Si aceasta se rupse.

Duminica spre seara iata ca am fost martorul tacit(urn) al unei alte telenovele. Cea din Ghencea. Steaua inscrie in minutul 14 prin jolly joker-ul Kapetanos (sanse reale de afirmare la echipa nationala a Greciei la Cupa Mondiala) si toata lumea vedea deja un scor fluviu, un Stoichita jubiland si explicand presei tactica de fier aplicata (asemeni lui Dinu dupa victoria istorica a lui Dinamo din fata Benficai, daca va mai amintiti). De aceea este insa frumos sportul asta (bine, nu la noi, sau nu de multe ori la noi), caci plaiesii lui Gigi Multescu odata se reped catre poarta slujitorilor lui Mihai Viteazu (aka Gigi Oieru) si egaleaza scorul. In partea a doua a ostilitatilor, niste mascarici de huligani incep sa arunce bezmetic cu boabe de zapada inspre portarul moldav, dar si spre nasul lui finul (cunoscatorii stiu despre ce vorbesc aici). Acesta din urma asa tare se ofuscheaza incat invadeaza terenul, cu jalba in protap, iar arbitrul pune capat (temporar, spre usurarea de moment a lui Gigi O. care si anunta prin portavocea stadionului ca e vorba de 10 minute numai de pauza impusa) partidei. Trec apasator acele minute, prilej pentru comentatori de a se apleca cu deosebita atentie asupra gestului lui Baciu, si el moldovean prin neam si nascare, la adresa huliganilor. La reluare, Zapata o comite rau de tot, da' rau, rau, si degajeaza in bocancul unui adversar. Mingea marsava se duce musai in poarta si 1-2, lovitura de ... telenovela (era sa zic teatru). Steaua pleaca sa obtina ceva de la partida, lucru taxat de Ceahlau si se face 1-3, scor final.

Doua telenovele de mare efect, parca produse la mama lor si dublate cu brio in limba romana, s-au derulat astfel cu real succes la telespectari, dovada vie fiind rating-urile.
Astept sa vad ce ne rezerva week-end-ul ce vine si daca va putea sa intreaca el pe cel ce numai ce a trecut.
Stay tuned!