vineri, 22 octombrie 2010

Birocratiada

Eroul antic Ulise, dupa ce a reusit sa ii infranga pe troieni si astfel sa puna capat razboiului, a purces pe drumul spre iubita lui sotie, Penelopa, cea care il astepta alaturi de fiul lor Telemah, in Itaca. Insa intoarcerea, parte aparent simpla a intregii expeditii, s-a dovededit a fi una lunga si plina de aventuri si s-a intins pe parcursul a nu mai putin de 20 de ani!

Prin acest preambul pe care antichitatea ni-l serveste cu generozitate, prefatez relatarea experientei personale in ceea ce priveste radierea unei ipoteci la apartamentul pentru care in urma cu nu prea mult timp am reusit sa achit creditul bancar. Am obtinut de la banca adresa de radiere a ipotecii si, asa cum era si firesc, m-am informat unde trebuie sa merg pentru a o radia, precum si actele de care trebuie sa dispun la fata locului (bineinteles ca s-a omis a mi se spune ca trebuie sa posed copie xerox dupa C.I. personala, dar e o scapare minora). Este vorba de Biroul de Publicitate si Cadastru Imobiliar Sector 3, situat in Expozitiei 2A (zona Pietei Presei Libere, gard in gard cu Universitatea Romano-Americana), informatie obtinuta prin trianghulatie, avand in vedere diversitatea telefoanelor date in acest scop pe la diverse institutii.

Intr-o frumoasa dimineata de octombrie, zi de luni, am plecat cu aceeasi naivitate optimista ca cea a lui Ulise, din Salajan pana la biroul cu pricina. Momentul sosirii a picat destul de prost, dupa un week-end in care s-au operat renovari. Tam-tam-ul era de nedescris, dar de inteles. Dupa ce am deschis pana si usi cu "Nu deranjati!" pe ele (culmea tupeului), am dat peste un domn care a fost dispus sa imi preia actele in vederea operatiunii urmarite. Am platit cei 60 de lei taxa de radiere, mi s-a emis chitanta in consecinta si mi s-a spus sa vin joia ce urmeaza pentru a ridica incheierea radierii si extrasul de carte funciara. S-a intampla sa arunc un ochi in monitor si sa sesizez ca numele sotiei este trecut gresit in carte, asa incat l-am intrebat pe domnul respectiv daca se poate corecta eroarea. "Nici o grija, se va corecta!" am fost asigurat. A folosit un marcher sa evidentieze numele din copia dupa contractul de vanzare/cumparare in vederea corectarii.

Joi fac din nou deplasarea la biroul cu pricina, la eliberari acte o doamna cerber ma intreaba de ce am venit asa de devreme. Ii spun pricina (stiti, eu mai trebuie sa ajung si la serviciu, nu pot sa intarzii foarte mult), se milostiveste si imi elibereaza cele 2 foi A4 atat de pretioase. Dau sa ies, insa am ideea fasta sa verific numele sotiei.

Evident, este la fel de gresit ca si data trecuta. Ajung la registratura, la acelasi domn care imi preluase actele luni. Ii amintesc de cele intamplate atunci si chiar isi aduce si el aminte de incident, dar si de solutia adoptata atunci, care s-a dovedit una paguboasa pentru mine, datorita lipsei de perspicacitate a asistentei domniei sale. Bun, zic, ce se poate face? Aveti o copie dupa actul de identitate a sotiei? Cum nu sunt Cioca sa umblu cu parola de mail a Elodiei in buzunar, ii zic ca nu am asa ceva. In cazul acesta, veniti intr-o alta zi cu respectiva copie, o alta copie dupa contractul de vanzare/cumparare si mai completati si o cerere de corectare eroare materiala. Si, culmea, NU VA MAI COSTA NIMIC!

Buuuun asa. Urmatoarea vizita a fost martea urmatoare, o zi ploioasa tare. Am depus cererea si restul actelor, sperand in desert la o solutionare pe loc, insa evident ca acest lucru ar fi iesit din comun pe la noi, e o operatie ca oricare alta, necesita cel putin o zi, sa trec cel mai sigur pe vineri.

Azi m-am dus la ei pentru a patra oara si am ridicat cele 2 hartii. Aparent, ele par OK, sper sa nu imi ofere surprize la o analiza mai atenta. Este o zi frumoasa, a fost o incantare sa strabat Herastraul, motiv pentru care am si renuntat la tonul patimas pe care l-as fi dat in mod normal articolului si la a prezenta in amanunt sictirul majoritatii celor care isi desfasoara activitatea (?) in acel loc. Si totusi, nu pot sa ma abtin la a prezenta un posibil discurs interior al functionarului despre mine sau oricare dintre cei care platesc tribut statului roman: "Sa ne mai slabeasca imbuibatul de contribuabil cu aerele lui de pretinsa superioritate si cu pretentiile lui absurde de a-si rezolva repede si eficient nevoile-i mizere! In definitiv, nici Dumnezeu nu a creat lumea intr-o singura zi, nu-i asa? Si apoi e vorba aceea romaneasca, cum ca vesnicia s-a nascut la STAT!"