marți, 15 decembrie 2009

Continuare...pragmatica si o dedicatie

Multumesc, Anonim no 1 pentru propunerea de continuare si Anonim no 2 pentru comentariul anterior. Si, Anonim no 1, nu ai de ce sa iti ceri scuze, chiar imi place continuarea si, cu permisiunea ta, o voi prelua si o voi dezvolta in cele ce urmeaza:

E drumul catre lac, acela ti-e popasul.
Vei sta pan' la amiaza, vei pescui carasul
De va voi si soarta. Altfel, vei invata rabdarea.
Bibani fara de numar tovarasi 'or sa-ti fie...
Esti amator, se vede, nu prea stii meserie.
Ramas fara momeala, iti vei grabi plecarea.


Si acum, pentru ca cineva mi-a sugerat sa scriu o poezie dedicata fiului meu nascut de curand, iata o incercare, pe care o voi numi "Fiului meu":

In albul pur al unei dimineti de iarna,
Razbind anevoios, din maini si din picioare,
Vlastar care se naste, mladita ce tresare,
Un pui de om rasare, sunt bun de cinste dara!

luni, 14 decembrie 2009

Recidivand, o poezie am scris

Le multumesc celor doi pentru comentariile lor la poezia de ieri. Pentru ca Anonim, prin propunerea de continuare a poeziei, m-a provocat intr-un fel, pozitiv, postez o continuare proprie, desi in prima faza era gandita sa se termine asa:
Dar baiu' nu-i ca marea de adanca.
O viata ai, nu plange ca un mos,
Placeri mai mari, mai mici si ce e munca
Nu contabiliza, nu trece pe raboj.
........................................
Traieste clipa. De analize si bilanturi
Nu-i timp acum. Veni-va vremea lor.

Si pentru ca orice poezia ar trebui sa aiba un titlu, cea de ieri, continuata aici se va numi: "Antagonice".

Iar poezia de azi, numita "In prag de zi" este dupa cum urmeaza:
Luceferi se-ntrevad pe bolta instelata
Navalnice clepsidre ce timpul il masoara.
Lumini se-aprind, un caine parca latra,
Tu lasi in urma satul, grabindu-ti un pic pasul
Manat de-un dulce patim, ce, iata, te-nfioara.
...............................................
E drumul catre lac, acela ti-e popasul.

Scurta poezie

Visezi inchis in rime nedescrise,
Subcontientu-ti joaca leapsa uneori,
Trezesti istericale sau mari crize
Si te cufunzi in tine de tot mai multe ori.
...........................................
Dar baiu' nu-i ca marea de adanc.

vineri, 27 noiembrie 2009

To be or not to be or niether of these two

In primul rand, doresc sa le cer scuze celor care mai intra cand si cand pe blogul meu, in speranta ca am mai postat ceva, pentru faptul ca am neglijat postarea. Nu am renuntat niciodata in a mai scrie, insa pur si simplu nu am simtit nevoia de a o face. Insa promit sa ma revansez.

In al doilea rand, as dori sa explic contextul in care am ales titlul postarii. Acesta se refera, poate unii s-au prins deja, la situatia politica actuala din Romania, la alegerile pentru presedentie, mai precis.

Mi se pare aproape un viol intelectual in a fi pus in situatia de a alege intre doua rele, raul cel mai mic. Si nu este prima oara cand se intampla acest lucru (inca mai am in minte situatia cand a trebuit sa votez cu Iliescu doar pentru a contracara ascensiunea lui Vadim; greu de crezut de cei mai tineri probabil, insa acesta a prins un tur doi in Romania post-revolutionara).

Mai mic din ce punct de vedere? Sunt eu in masura sa judec in proportie de 100% (sau macar 50% + 1) care este raul mai mic? Dispun de suficiente date obiective (nu de genul vizitei geoanului la Moscova sau a recentului scandal cu palmuirea copilului de catre base) care sa ma ajute sa fac acest lucru? Veti spune, si pe buna dreptate, ca in viata reala, nu exista doar alb si negru, suntem inconjurati de gri, insa cand acest gri tinde catre negru, ce rost are sa fie impins in fata? Si de catre cine? De altii si mai negri, probabil...

As prefera sa votez din convingerea ca aleg ceva bun pentru mine, ai mei si pentru romani, in general, dar nu mi se ofera aceasta oportunitate. De ani buni...

In concluzie, voi merge la vot si voi pune stampila in afara celor doua chenare, anuland buletinul. Ca o forma de protest. Patetica. Dumnezeu sa ajute Romania, doar El o mai poate face.

luni, 11 mai 2009

Scrisoare catre Soljeniţîn

Stimate Aleksandr Isaievici Soljeniţîn,

Cu scuzele de rigoare pentru a nu va fi scris pe parcursul unei vieti atat de tumultoase si chinuite precum cea pe care ati trait-o dumneavoastra, o fac acum, pentru a va multumi. Gratie romanului "Pavilionul Cancerosilor", pe care l-am descoperit de curand, mi-a revenit pofta de lectura pe care o pierdusem, credeam, definitiv, in vacarmul stresului cotidian si al treburilor mereu in asteptare.
Probabil ca notiunile de deadline sau milestone, atat de comune acestui secol al vitezei, v-au fost si dvs. cunoscute, avand in vedere ca Dumnezeu v-a chemat la El nu cu foarte mult timp in urma. Si totusi, cat de pregnant le traim noi si cat de putin timp ne lasa pentru lucrurile care ne fac placere cu adevarat!
Multi au caracterizat romanul acesta ca fiind unul cutremurator, insa eu l-am citit si cred ca nu este mai terifiant decat viata, cu bune si cu rele, si ca acesta caracterizeaza foarte bine in lumini si umbre timpurile respective.
Abia astept sa citesc "Arhipelagul Gulag". Am rasfoit unul dintre cele trei volume si mi-a placut ce am gasit in el, imi place stilul in care scrieti, imi aminteste de clasicii literaturii ruse, precum Gorki, Evtusenko (il amintesc nu pentru a va necaji, avand in vedere parerile contrare; in definitiv, fiecare avem dreptul la propriile pareri, nu?), Tolstoi, Cehov, Dostoievski si atatia multi altii.
Daca exista viata dincolo de moarte, sper sa beneficiati de legea compensatiei si, pe cat de trista si de oropsita a fost cea de langa noi, pe atat de vesela si plina de satisfactii si recunostinta sa fie urmatoarea.

Cu recunostinta,
Un admirator anonim

joi, 7 mai 2009

Alla Pugacheva, cantand prin viata, traind prin cantec

Cu o cariera de peste 40 de ani in muzica si in film, acest superstar al U.R.S.S. si apoi al Rusiei, dupa Perestroika, este parca o persoana venita din alta lume, viata si activitatea ei nu au nimic obisnuit, a excelat in viata profesionala si in cea personala, a cautat intotdeauna perfectiunea si nu s-a putut multumi nicicum cu mediocritatea. Pentru rusi, este deja un clasic in viata, pentru romani este prea putin cunoscuta.
A scos numeroase albume de muzica, a jucat in opt filme, a primit atatea premii incat cu siguranta ca nu le mai tine minte pe toate.
A creat un adevarat brand intr-o lume in care multa vreme s-a tins catre uniformizare.
A fost casatorita de nu mai putin de patru ori si de tot atatea ori a divortat, a trecut prin numeroase aventuri amoroase cu celebritati ale vietii rusesti, material bogat pentru tabloidele vremii. Are o fiica, pe nume Kristina Orbakaite, cu primul ei sot, Mykolas Orbakas, artist de circ de origine lituaniana, iar aceasta ii calca pe urme, fiind cantareata si actrita la randul ei.
Pentru cei carora le-am starnit interesul, o biografie a Allei o pot gasi aici.
Un site dedicat ei si care are si o versiune in limba engleza este acesta.
Una dintre melodiile care mi-au placut foarte mult o puteti asculta la adresa aceasta.
Sper sa va placa si sa o indragiti la fel cum am indragit-o si eu.

(Later edit)
Si un adevarat arc peste nu mai putin de 16 ani intre mama si fiica:
1983 <->1999.

joi, 2 aprilie 2009

Ivan Rebroff, origini rusesti vs. pregatire nemteasca

Voi inaugura acest blog cu o postare dedicata unei descoperiri facute astazi, o voce cu totul si cu totul deosebita, cea a lui Ivan Rebroff. Despre persoana domniei sale puteti citi cate ceva pe Wikipedia scurta biografie
Il puteti asculta in numeroase inregistrari prezente pe youtube, dintre care cea mai impresionanta mi s-a parut a fi Ochi Chernye
Este surprinzator ce sentimente a reusit sa trezeasca in mine in momentul in care am ascultat cantecele sale. Din pacate, s-a stins in cursul anului trecut, fara ca presa sa ii aduca vreun omagiu, cel putin nu la noi, asa cum a facut in cazul lui Pavaroti, ca sa dau un exemplu.
Astept cu interes parerile voastre in ceea ce il priveste.