luni, 11 mai 2009

Scrisoare catre Soljeniţîn

Stimate Aleksandr Isaievici Soljeniţîn,

Cu scuzele de rigoare pentru a nu va fi scris pe parcursul unei vieti atat de tumultoase si chinuite precum cea pe care ati trait-o dumneavoastra, o fac acum, pentru a va multumi. Gratie romanului "Pavilionul Cancerosilor", pe care l-am descoperit de curand, mi-a revenit pofta de lectura pe care o pierdusem, credeam, definitiv, in vacarmul stresului cotidian si al treburilor mereu in asteptare.
Probabil ca notiunile de deadline sau milestone, atat de comune acestui secol al vitezei, v-au fost si dvs. cunoscute, avand in vedere ca Dumnezeu v-a chemat la El nu cu foarte mult timp in urma. Si totusi, cat de pregnant le traim noi si cat de putin timp ne lasa pentru lucrurile care ne fac placere cu adevarat!
Multi au caracterizat romanul acesta ca fiind unul cutremurator, insa eu l-am citit si cred ca nu este mai terifiant decat viata, cu bune si cu rele, si ca acesta caracterizeaza foarte bine in lumini si umbre timpurile respective.
Abia astept sa citesc "Arhipelagul Gulag". Am rasfoit unul dintre cele trei volume si mi-a placut ce am gasit in el, imi place stilul in care scrieti, imi aminteste de clasicii literaturii ruse, precum Gorki, Evtusenko (il amintesc nu pentru a va necaji, avand in vedere parerile contrare; in definitiv, fiecare avem dreptul la propriile pareri, nu?), Tolstoi, Cehov, Dostoievski si atatia multi altii.
Daca exista viata dincolo de moarte, sper sa beneficiati de legea compensatiei si, pe cat de trista si de oropsita a fost cea de langa noi, pe atat de vesela si plina de satisfactii si recunostinta sa fie urmatoarea.

Cu recunostinta,
Un admirator anonim

joi, 7 mai 2009

Alla Pugacheva, cantand prin viata, traind prin cantec

Cu o cariera de peste 40 de ani in muzica si in film, acest superstar al U.R.S.S. si apoi al Rusiei, dupa Perestroika, este parca o persoana venita din alta lume, viata si activitatea ei nu au nimic obisnuit, a excelat in viata profesionala si in cea personala, a cautat intotdeauna perfectiunea si nu s-a putut multumi nicicum cu mediocritatea. Pentru rusi, este deja un clasic in viata, pentru romani este prea putin cunoscuta.
A scos numeroase albume de muzica, a jucat in opt filme, a primit atatea premii incat cu siguranta ca nu le mai tine minte pe toate.
A creat un adevarat brand intr-o lume in care multa vreme s-a tins catre uniformizare.
A fost casatorita de nu mai putin de patru ori si de tot atatea ori a divortat, a trecut prin numeroase aventuri amoroase cu celebritati ale vietii rusesti, material bogat pentru tabloidele vremii. Are o fiica, pe nume Kristina Orbakaite, cu primul ei sot, Mykolas Orbakas, artist de circ de origine lituaniana, iar aceasta ii calca pe urme, fiind cantareata si actrita la randul ei.
Pentru cei carora le-am starnit interesul, o biografie a Allei o pot gasi aici.
Un site dedicat ei si care are si o versiune in limba engleza este acesta.
Una dintre melodiile care mi-au placut foarte mult o puteti asculta la adresa aceasta.
Sper sa va placa si sa o indragiti la fel cum am indragit-o si eu.

(Later edit)
Si un adevarat arc peste nu mai putin de 16 ani intre mama si fiica:
1983 <->1999.