marți, 23 februarie 2010

Telenovele de week-end

Aproape fara sa vreau, in acest week-end am devenit telespectator de telenovele. Sa ma explic.

Intai a fost fulminantul si incandescentul si atat de plin de suspans congres al partidului (cum care partid? partidul unic...unic de stanga). Cu fiecare candidat la ciolanul cel mare care venea sa isi rosteasca discursul lui mai mult sau mai putin inspirat in fata onorabililor obositi (si pe buna dreptate), te intrebai "oare se retrage sau ramane in cursa?". S-a retras Mazare (un fel de Mazarin al PSD-ului) si intr-un gest de larghete politica i-a cedat voturile potentiale (ale dansatoarelor de samba de la Rio probabil) micului Titulescu. Apoi a urmat exceptional de pacifistul discurs al impricinatului, care nu s-a retras si asupra caruia televiziunile au si banuit ca s-a abatut norocul (ciudata alaturare de termeni) datorita logoreei de 1/2h si a conditiilor tehnice extraordinare (desi unii s-au grabit, iresponsabil, sa afirme ca a-i multumi lui Nelutu Onorificu si lui Bombo Strategu e gest sinucigas). Apoi a fost Mitrea Levier cel care a intregit suspansul, parasind barca usor ciobita pe partea sa a alegerilor si pasand si el mingea catre Micut. Apropo de Mitrea, a adus in discutie ridicolul in care s-a inconjurat partidul rosu (referire directa la o alta culoare, intruchipata intr-o flacara, si nu cea olimpica, dar si la procesiunea de vrajitoare de la poalele Romexpo-ului), nerealizand contribuitia prin insasi retragerea sa la acest ridicol. Singurul care s-a retras si a reusit sa iasa si din tipare (oricum, acestea devenisera prea previzibile si necesitau o rupere de ritm) a fost acest neinteles al PSD-ului, in persoana lui Cristiaaaan Diacooonescu. A iesit din tipare prin declaratia de a ceda voturile-i in favoarea oropsitului si surghiunitului de Mircea Geoana. Ce mai putea sa zica, saracul, in discursul de final? Nimic care sa mai salveze craca ce sta sa i se rupa de sub picioare. Si aceasta se rupse.

Duminica spre seara iata ca am fost martorul tacit(urn) al unei alte telenovele. Cea din Ghencea. Steaua inscrie in minutul 14 prin jolly joker-ul Kapetanos (sanse reale de afirmare la echipa nationala a Greciei la Cupa Mondiala) si toata lumea vedea deja un scor fluviu, un Stoichita jubiland si explicand presei tactica de fier aplicata (asemeni lui Dinu dupa victoria istorica a lui Dinamo din fata Benficai, daca va mai amintiti). De aceea este insa frumos sportul asta (bine, nu la noi, sau nu de multe ori la noi), caci plaiesii lui Gigi Multescu odata se reped catre poarta slujitorilor lui Mihai Viteazu (aka Gigi Oieru) si egaleaza scorul. In partea a doua a ostilitatilor, niste mascarici de huligani incep sa arunce bezmetic cu boabe de zapada inspre portarul moldav, dar si spre nasul lui finul (cunoscatorii stiu despre ce vorbesc aici). Acesta din urma asa tare se ofuscheaza incat invadeaza terenul, cu jalba in protap, iar arbitrul pune capat (temporar, spre usurarea de moment a lui Gigi O. care si anunta prin portavocea stadionului ca e vorba de 10 minute numai de pauza impusa) partidei. Trec apasator acele minute, prilej pentru comentatori de a se apleca cu deosebita atentie asupra gestului lui Baciu, si el moldovean prin neam si nascare, la adresa huliganilor. La reluare, Zapata o comite rau de tot, da' rau, rau, si degajeaza in bocancul unui adversar. Mingea marsava se duce musai in poarta si 1-2, lovitura de ... telenovela (era sa zic teatru). Steaua pleaca sa obtina ceva de la partida, lucru taxat de Ceahlau si se face 1-3, scor final.

Doua telenovele de mare efect, parca produse la mama lor si dublate cu brio in limba romana, s-au derulat astfel cu real succes la telespectari, dovada vie fiind rating-urile.
Astept sa vad ce ne rezerva week-end-ul ce vine si daca va putea sa intreaca el pe cel ce numai ce a trecut.
Stay tuned!