joi, 3 februarie 2011

Reflectii, reflexii

Mark Twain avea o vorba (bine, el avea mai multe, insa am ales-o pentru ca se potriveste contextului): “Iulius Cezar e mort demult, Napoleon Bonaparte a murit şi el, şi nici eu nu mă simt prea bine...”

In Tunisia, presedintele Zine el-Abidine Ben Ali a trebuit sa renunte la putere si chiar sa fuga din tara in urma protestului iscat de un comerciant de fructe, protest care a pornit o revolutie.

Egiptul i-a calcat pe urme, iar Mubarak este pe faras, cum s-ar zice, in ciuda promisiunii sale de a nu mai candida la toamna in alegerile prezidentiale.

Oare cine mai urmeaza?

--------------------------------------------------------

Un promo de la metrou de-al Vanturiano-Catavencilor prezinta imagini cu luptele de la Cairo, indemnandu-ne, subtil, la miscare.

„Racul, broasca si stiuca” este o binecunoscuta fabula de-a lui Alecu Donici. Surprinde similitudinea dintre aceasta insiruire de animale si actiunile lor deconcertate, si succesiunea celor trei presedinti post-revolutionari (lovelutionari, ar spune unii rautaciosi); singura deosebire ar fi decalajul temporar al actiunilor celor trei:

1. Iliescu, din postura lui deja consacrata de cripto-comunist, a incercat sa scruteze viitorul prin prisma trecutului, „inainta” facand pasi inapoi; el a fost racul din fabula, evident;

2. Constantinescu a fost broasca pe care prin sarutul votului din 1996 speram sa o transformam in printul care sa salveze natiunea si sa ne scape de reminiscentele sumbre ale trecutului perpetuat de predecesor;

3. Basescu este stiuca, personaj politic vorace si versatil, care devoreaza pesti mai mari sau mai mici, chiar si din propria specie, in urmarirea unor scopuri personale.

Aparent cele expuse nu au legatura intre ele, dar oare chiar asa este? Va rog insa pe dumneavoastra sa reflectati si poate gasiti o congruenta sau mai multe...

4 comentarii:

  1. Cine mai urmeaza?! Nu se stie. Cine ar trebui sa urmeze?! Ei bine, ar putea fi chiar stiuca din fabula amintita. E singura dorita de pescarul amator. Racul ... a tot dat inapoi, pana a devenit inofensiv. Ei, isi mai scoate el clestii, dar ... numai ameninta ... fara sa treaca la fapte. Broasca ... s-a dat si ea la fund, la fundul lacului, desigur, acolo, ascunsa in mal si e tot mai rar pomenita. Si, desi unii mananca raci si picioare de broasca ... nu sunt atat de delicioase precum stiuca. Iar Radu Anton Roman, nu a calatorit degeaba prin viata asta. El ne-a lasat in cartile lui niste retete fabuloase pentru pregatirea pestelui rapitor ... Haideti! prindeti stiuca si POFTA BUNA!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu sunt un sustinator al prezentei puteri, dar circumstantele internationale si asa-zisa criza care totusi ne afecteaza chiar daca nu vedeam. Acest guvern nu este decat unul de sacrificiu. Pe care toti o sa-l blameze fara sa se raporteze la factorii externi de care noi depindem in mare parte. Toti stim ca deciziile nu se mai iau la Bucuresti de mult timp si nu cred ca Stiuca noastra ia decizii decat pentru propria familie si cam atat.
    Asta e, trebuie sa existe si "pereti" in care sa aruncam cu pietre, sau poate geamuri :).

    Personal cred ca ne trebuie mai mult curaj sa admitem realitatea nasoala si sa strangem din dinti pentru a trece si acest riu involburat.

    Numai bine,
    Bogdan

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca sa faci revolutie, ar trebui sa stii de ce si pentru cine. Referitor la ce s-a scris aici, imi sunt mai clare analogiile dintre rac, broasca si stiuca si cei trei presedinti, decat comentariul anterior. Nu inteleg ce inseamna guvern de sacrificiu, de vreo 20 de ani tot auzim de ele. Nu inteleg care e realitatea nasoala, care e riul si noi pe ce parte suntem. Iar vreo actiune similara cu ce vedem la Cairo, n-o sa vedem la Bucuresti prea curand fiindca romanii nu sunt similari cu egiptenii. Si nici conditiile de-acolo nu sunt similare. Nu cred c-ar fi posibil sa vedem asa ceva decat daca ar fi regizat de forte externe si mascat intr-o revolutie. Ceea ce nu e cazul. Romania nu mai este demult un stat suveran.

    RăspundețiȘtergere