M-am numit Felix (8)

- Nadejda, stii cum am ajuns eu aici?
- Nu, Felix, poti sa imi spui, te rog?
- Am contactat pe net un asasin si l-am angajat sa faca treaba. I-am descris traseul meu din ziua convenita, i-am trimis si o poza. Jumatate din bani inainte, jumtate dupa. Cu doua zile inainte, din motive evidente, i-am trimis cealalta jumatate si i-am spus ca persoana respectiva mi-a devenit indiferenta. Ca las la latitudinea lui sa isi faca sau nu meseria, fara nicio obligatie de a-mi returna banii. Pe scurt, i-am lasat liber arbitru, alegerea a fost a lui pana la urma. Dar in cazul tau cum s-a intamplat?
- Eram intr-un microbuz, intr-o curba s-a intamplat ca soferul sa piarda controlul si iata-ma-s.
- Imi pare rau pentru tine, asa tanara sa nu ajungi sa iti traiesti viata. Dumnezeu a fost nedrept in ceea ce te priveste.
- Poate ca da, poate ca nu. El mi-a zis ca sunt aici temporar cu un scop precis si anume acela de a salva un suflet.
- Nu pot decat sa iti urez succes!
- Este vorba de sufletul tau, Felix.