Mark Twain avea o vorba (bine, el avea mai multe, insa am ales-o pentru ca se potriveste contextului): “Iulius Cezar e mort demult, Napoleon Bonaparte a murit şi el, şi nici eu nu mă simt prea bine...”
In Tunisia, presedintele Zine el-Abidine Ben Ali a trebuit sa renunte la putere si chiar sa fuga din tara in urma protestului iscat de un comerciant de fructe, protest care a pornit o revolutie.
Egiptul i-a calcat pe urme, iar Mubarak este pe faras, cum s-ar zice, in ciuda promisiunii sale de a nu mai candida la toamna in alegerile prezidentiale.
Oare cine mai urmeaza?
--------------------------------------------------------
Un promo de la metrou de-al Vanturiano-Catavencilor prezinta imagini cu luptele de la Cairo, indemnandu-ne, subtil, la miscare.
„Racul, broasca si stiuca” este o binecunoscuta fabula de-a lui Alecu Donici. Surprinde similitudinea dintre aceasta insiruire de animale si actiunile lor deconcertate, si succesiunea celor trei presedinti post-revolutionari (lovelutionari, ar spune unii rautaciosi); singura deosebire ar fi decalajul temporar al actiunilor celor trei:
1. Iliescu, din postura lui deja consacrata de cripto-comunist, a incercat sa scruteze viitorul prin prisma trecutului, „inainta” facand pasi inapoi; el a fost racul din fabula, evident;
2. Constantinescu a fost broasca pe care prin sarutul votului din 1996 speram sa o transformam in printul care sa salveze natiunea si sa ne scape de reminiscentele sumbre ale trecutului perpetuat de predecesor;
3. Basescu este stiuca, personaj politic vorace si versatil, care devoreaza pesti mai mari sau mai mici, chiar si din propria specie, in urmarirea unor scopuri personale.
Aparent cele expuse nu au legatura intre ele, dar oare chiar asa este? Va rog insa pe dumneavoastra sa reflectati si poate gasiti o congruenta sau mai multe...
joi, 3 februarie 2011
miercuri, 17 noiembrie 2010
omagiu umbrei
chiar daca uneori constientizam, iar ulteori nu, umbra noastra este acolo, ne urmareste pretutindeni, prezenta ei este una docila, cuminte, statornica. putem oricand paria, fara putinta de a gresi, ca ea ne este alaturi. nedespartita, tacuta. indiferenta...? ce facem noi pentru ea? nimic, de multe ori nici macar nu o remarcam, alteori ne jeneaza cand ii jenam pe altii cu ea. in orice caz, nu ne oprim sa ii dam buna ziua sau sa ii multumim pentru ca exista.
esti umbra cuiva si niciodata nu ai primit multumiri? e firesc, doar esti o umbra, sa nu primesti. ai fi apreciat doar prin lipsa, ori acest lucru e imposibil, asa ca just live with that!
LATER EDIT: pana mai deunazi, credeam sincer in nefericirea unei umbre, atribuindu-i cu larghete statutul de victima. ori, printr-un simplu exercitiu de imaginatie, pune-te in situatia cuiva sau a ceva pentru care balanta intre multumiri si injurii inclina in mod clar spre ultimele, pentru care jumatatea plina a paharului e doar parte a unei expresii, prin urmare, o notiune abstracta, si dintr-o data perspectiva se va schimba. asa incat, redirectionez omagiul meu catre muritorul intru nemurire aflat in situatia descrisa (martir ar fi un cuvant prea mare pentru a fi folosit aici).
esti umbra cuiva si niciodata nu ai primit multumiri? e firesc, doar esti o umbra, sa nu primesti. ai fi apreciat doar prin lipsa, ori acest lucru e imposibil, asa ca just live with that!
LATER EDIT: pana mai deunazi, credeam sincer in nefericirea unei umbre, atribuindu-i cu larghete statutul de victima. ori, printr-un simplu exercitiu de imaginatie, pune-te in situatia cuiva sau a ceva pentru care balanta intre multumiri si injurii inclina in mod clar spre ultimele, pentru care jumatatea plina a paharului e doar parte a unei expresii, prin urmare, o notiune abstracta, si dintr-o data perspectiva se va schimba. asa incat, redirectionez omagiul meu catre muritorul intru nemurire aflat in situatia descrisa (martir ar fi un cuvant prea mare pentru a fi folosit aici).
marți, 9 noiembrie 2010
Despre Paunescu, la subiectiv
De la Gheorghe Dinica si Madalina Manole incoace, mijloacele media romanesti nu au mai beneficiat de o moarte intr-atat de ofertanta precum cea a lui Adrian Paunescu. Si atunci este de inteles faptul ca s-au repezit precum niste corbi infometati sa se infrupte din ea, facand din actul butonarii intre posturile TV romanesti unul naiv si inutil.
Va mai trece destul timp pana ce ecoul reverberat de tragicul eveniment se va stinge, iar stiri in tabloide, gen Click si Libertatea, precum "SENZATIONAL! Din surse sigure am aflat ca sufletul lui Adrian Paunescu a cantarit 25 g, cu 4 g mai mult decat greutatea unanim acceptata!" nu sunt excluse.
Dincolo de toate acestea, as dori sa va spun ce a insemnat Adrian Paunescu pentru mine, scurt si la subiect(iv):
1. omul care a pus un dozaj, probabil calculat, de patima si afectare in discursul sau literar si artistic, mobilizand mase (pentru unii, mobilizarea este similara in multe aspecte cu manipularea); discurs care a avut succes inainte de '89, dar care a esuat dupa;
2. omul care prin pozitia si conexiunile sale a musamalizat un caz evident si concret de ucidere din culpa.
Dumnezeu sa-l judece si sa-l ierte!
Va mai trece destul timp pana ce ecoul reverberat de tragicul eveniment se va stinge, iar stiri in tabloide, gen Click si Libertatea, precum "SENZATIONAL! Din surse sigure am aflat ca sufletul lui Adrian Paunescu a cantarit 25 g, cu 4 g mai mult decat greutatea unanim acceptata!" nu sunt excluse.
Dincolo de toate acestea, as dori sa va spun ce a insemnat Adrian Paunescu pentru mine, scurt si la subiect(iv):
1. omul care a pus un dozaj, probabil calculat, de patima si afectare in discursul sau literar si artistic, mobilizand mase (pentru unii, mobilizarea este similara in multe aspecte cu manipularea); discurs care a avut succes inainte de '89, dar care a esuat dupa;
2. omul care prin pozitia si conexiunile sale a musamalizat un caz evident si concret de ucidere din culpa.
Dumnezeu sa-l judece si sa-l ierte!
vineri, 22 octombrie 2010
Birocratiada
Eroul antic Ulise, dupa ce a reusit sa ii infranga pe troieni si astfel sa puna capat razboiului, a purces pe drumul spre iubita lui sotie, Penelopa, cea care il astepta alaturi de fiul lor Telemah, in Itaca. Insa intoarcerea, parte aparent simpla a intregii expeditii, s-a dovededit a fi una lunga si plina de aventuri si s-a intins pe parcursul a nu mai putin de 20 de ani!
Prin acest preambul pe care antichitatea ni-l serveste cu generozitate, prefatez relatarea experientei personale in ceea ce priveste radierea unei ipoteci la apartamentul pentru care in urma cu nu prea mult timp am reusit sa achit creditul bancar. Am obtinut de la banca adresa de radiere a ipotecii si, asa cum era si firesc, m-am informat unde trebuie sa merg pentru a o radia, precum si actele de care trebuie sa dispun la fata locului (bineinteles ca s-a omis a mi se spune ca trebuie sa posed copie xerox dupa C.I. personala, dar e o scapare minora). Este vorba de Biroul de Publicitate si Cadastru Imobiliar Sector 3, situat in Expozitiei 2A (zona Pietei Presei Libere, gard in gard cu Universitatea Romano-Americana), informatie obtinuta prin trianghulatie, avand in vedere diversitatea telefoanelor date in acest scop pe la diverse institutii.
Intr-o frumoasa dimineata de octombrie, zi de luni, am plecat cu aceeasi naivitate optimista ca cea a lui Ulise, din Salajan pana la biroul cu pricina. Momentul sosirii a picat destul de prost, dupa un week-end in care s-au operat renovari. Tam-tam-ul era de nedescris, dar de inteles. Dupa ce am deschis pana si usi cu "Nu deranjati!" pe ele (culmea tupeului), am dat peste un domn care a fost dispus sa imi preia actele in vederea operatiunii urmarite. Am platit cei 60 de lei taxa de radiere, mi s-a emis chitanta in consecinta si mi s-a spus sa vin joia ce urmeaza pentru a ridica incheierea radierii si extrasul de carte funciara. S-a intampla sa arunc un ochi in monitor si sa sesizez ca numele sotiei este trecut gresit in carte, asa incat l-am intrebat pe domnul respectiv daca se poate corecta eroarea. "Nici o grija, se va corecta!" am fost asigurat. A folosit un marcher sa evidentieze numele din copia dupa contractul de vanzare/cumparare in vederea corectarii.
Joi fac din nou deplasarea la biroul cu pricina, la eliberari acte o doamna cerber ma intreaba de ce am venit asa de devreme. Ii spun pricina (stiti, eu mai trebuie sa ajung si la serviciu, nu pot sa intarzii foarte mult), se milostiveste si imi elibereaza cele 2 foi A4 atat de pretioase. Dau sa ies, insa am ideea fasta sa verific numele sotiei.
Evident, este la fel de gresit ca si data trecuta. Ajung la registratura, la acelasi domn care imi preluase actele luni. Ii amintesc de cele intamplate atunci si chiar isi aduce si el aminte de incident, dar si de solutia adoptata atunci, care s-a dovedit una paguboasa pentru mine, datorita lipsei de perspicacitate a asistentei domniei sale. Bun, zic, ce se poate face? Aveti o copie dupa actul de identitate a sotiei? Cum nu sunt Cioca sa umblu cu parola de mail a Elodiei in buzunar, ii zic ca nu am asa ceva. In cazul acesta, veniti intr-o alta zi cu respectiva copie, o alta copie dupa contractul de vanzare/cumparare si mai completati si o cerere de corectare eroare materiala. Si, culmea, NU VA MAI COSTA NIMIC!
Buuuun asa. Urmatoarea vizita a fost martea urmatoare, o zi ploioasa tare. Am depus cererea si restul actelor, sperand in desert la o solutionare pe loc, insa evident ca acest lucru ar fi iesit din comun pe la noi, e o operatie ca oricare alta, necesita cel putin o zi, sa trec cel mai sigur pe vineri.
Azi m-am dus la ei pentru a patra oara si am ridicat cele 2 hartii. Aparent, ele par OK, sper sa nu imi ofere surprize la o analiza mai atenta. Este o zi frumoasa, a fost o incantare sa strabat Herastraul, motiv pentru care am si renuntat la tonul patimas pe care l-as fi dat in mod normal articolului si la a prezenta in amanunt sictirul majoritatii celor care isi desfasoara activitatea (?) in acel loc. Si totusi, nu pot sa ma abtin la a prezenta un posibil discurs interior al functionarului despre mine sau oricare dintre cei care platesc tribut statului roman: "Sa ne mai slabeasca imbuibatul de contribuabil cu aerele lui de pretinsa superioritate si cu pretentiile lui absurde de a-si rezolva repede si eficient nevoile-i mizere! In definitiv, nici Dumnezeu nu a creat lumea intr-o singura zi, nu-i asa? Si apoi e vorba aceea romaneasca, cum ca vesnicia s-a nascut la STAT!"
Prin acest preambul pe care antichitatea ni-l serveste cu generozitate, prefatez relatarea experientei personale in ceea ce priveste radierea unei ipoteci la apartamentul pentru care in urma cu nu prea mult timp am reusit sa achit creditul bancar. Am obtinut de la banca adresa de radiere a ipotecii si, asa cum era si firesc, m-am informat unde trebuie sa merg pentru a o radia, precum si actele de care trebuie sa dispun la fata locului (bineinteles ca s-a omis a mi se spune ca trebuie sa posed copie xerox dupa C.I. personala, dar e o scapare minora). Este vorba de Biroul de Publicitate si Cadastru Imobiliar Sector 3, situat in Expozitiei 2A (zona Pietei Presei Libere, gard in gard cu Universitatea Romano-Americana), informatie obtinuta prin trianghulatie, avand in vedere diversitatea telefoanelor date in acest scop pe la diverse institutii.
Intr-o frumoasa dimineata de octombrie, zi de luni, am plecat cu aceeasi naivitate optimista ca cea a lui Ulise, din Salajan pana la biroul cu pricina. Momentul sosirii a picat destul de prost, dupa un week-end in care s-au operat renovari. Tam-tam-ul era de nedescris, dar de inteles. Dupa ce am deschis pana si usi cu "Nu deranjati!" pe ele (culmea tupeului), am dat peste un domn care a fost dispus sa imi preia actele in vederea operatiunii urmarite. Am platit cei 60 de lei taxa de radiere, mi s-a emis chitanta in consecinta si mi s-a spus sa vin joia ce urmeaza pentru a ridica incheierea radierii si extrasul de carte funciara. S-a intampla sa arunc un ochi in monitor si sa sesizez ca numele sotiei este trecut gresit in carte, asa incat l-am intrebat pe domnul respectiv daca se poate corecta eroarea. "Nici o grija, se va corecta!" am fost asigurat. A folosit un marcher sa evidentieze numele din copia dupa contractul de vanzare/cumparare in vederea corectarii.
Joi fac din nou deplasarea la biroul cu pricina, la eliberari acte o doamna cerber ma intreaba de ce am venit asa de devreme. Ii spun pricina (stiti, eu mai trebuie sa ajung si la serviciu, nu pot sa intarzii foarte mult), se milostiveste si imi elibereaza cele 2 foi A4 atat de pretioase. Dau sa ies, insa am ideea fasta sa verific numele sotiei.
Evident, este la fel de gresit ca si data trecuta. Ajung la registratura, la acelasi domn care imi preluase actele luni. Ii amintesc de cele intamplate atunci si chiar isi aduce si el aminte de incident, dar si de solutia adoptata atunci, care s-a dovedit una paguboasa pentru mine, datorita lipsei de perspicacitate a asistentei domniei sale. Bun, zic, ce se poate face? Aveti o copie dupa actul de identitate a sotiei? Cum nu sunt Cioca sa umblu cu parola de mail a Elodiei in buzunar, ii zic ca nu am asa ceva. In cazul acesta, veniti intr-o alta zi cu respectiva copie, o alta copie dupa contractul de vanzare/cumparare si mai completati si o cerere de corectare eroare materiala. Si, culmea, NU VA MAI COSTA NIMIC!
Buuuun asa. Urmatoarea vizita a fost martea urmatoare, o zi ploioasa tare. Am depus cererea si restul actelor, sperand in desert la o solutionare pe loc, insa evident ca acest lucru ar fi iesit din comun pe la noi, e o operatie ca oricare alta, necesita cel putin o zi, sa trec cel mai sigur pe vineri.
Azi m-am dus la ei pentru a patra oara si am ridicat cele 2 hartii. Aparent, ele par OK, sper sa nu imi ofere surprize la o analiza mai atenta. Este o zi frumoasa, a fost o incantare sa strabat Herastraul, motiv pentru care am si renuntat la tonul patimas pe care l-as fi dat in mod normal articolului si la a prezenta in amanunt sictirul majoritatii celor care isi desfasoara activitatea (?) in acel loc. Si totusi, nu pot sa ma abtin la a prezenta un posibil discurs interior al functionarului despre mine sau oricare dintre cei care platesc tribut statului roman: "Sa ne mai slabeasca imbuibatul de contribuabil cu aerele lui de pretinsa superioritate si cu pretentiile lui absurde de a-si rezolva repede si eficient nevoile-i mizere! In definitiv, nici Dumnezeu nu a creat lumea intr-o singura zi, nu-i asa? Si apoi e vorba aceea romaneasca, cum ca vesnicia s-a nascut la STAT!"
miercuri, 1 septembrie 2010
Viata ca si vis sau visul ca si viata
Nu vi se intampla uneori ca in timpul unui vis sa detineti bunuri sau sa fiti in situatii pe care le-ati dori in viata reala? Si cumva, catre sfarsitul visului, cand se produce acea stare intermediara, sa va para rau dupa acele bunuri sau situatii? Insa de imposibilitatea de a le transfera intre cele doua lumi sa fiti ferm convinsi si perfect constienti?
O slujba de inmormantare a unei rude, prin cele spuse de parinte cu acest prilej, dar nu numai, m-a dus cu gandul la similitudinea dintre cele doua treceri vis - trezie si viata - moarte.
Veti spune ca despre viata privita ca un vis s-au scris tomuri intregi si ca nu fac altceva decat sa reinventez roata aici. Poate ca da, poate ca nu. Insa eu cred ca intre a citi despre asta in carti prafuite de timp si a constientiza asemanarea este o diferenta majora.
Sa fie viata noastra un vis din care ne trezim in momentul mortii? Oare cum percep cei cu care interactionam noi in vise disparitia noastra din momentul trezirii? Sunt visele niste scurte vieti efemere?
O slujba de inmormantare a unei rude, prin cele spuse de parinte cu acest prilej, dar nu numai, m-a dus cu gandul la similitudinea dintre cele doua treceri vis - trezie si viata - moarte.
Veti spune ca despre viata privita ca un vis s-au scris tomuri intregi si ca nu fac altceva decat sa reinventez roata aici. Poate ca da, poate ca nu. Insa eu cred ca intre a citi despre asta in carti prafuite de timp si a constientiza asemanarea este o diferenta majora.
Sa fie viata noastra un vis din care ne trezim in momentul mortii? Oare cum percep cei cu care interactionam noi in vise disparitia noastra din momentul trezirii? Sunt visele niste scurte vieti efemere?
luni, 19 iulie 2010
Arc peste timp sau o problema de civilizatie
In introducerea cartii Catherine de Medicis a lui Honore de Balzac am gasit urmatoarea fraza care pur si simplu mi-a atras atentia in mod deosebit:
Propunerea mea este de a gasi impreuna asemanari si deosebiri intre aceasta Franta a anului 1840 si Romania anilor pe care ii traim, iar de aici sa tragem concluziile de rigoare, daca mai este cazul.
"Cum este Franta la 1840? O tara preocupata exclusiv de interese materiale, lipsita de patriotism si de constiinta, unde puterea nu are forta, unde alegerile, rodului liberului-arbitru si al libertatilor politice, nu scot in evidenta decat mediocritati, unde forta brutala a devenit necesara in fata violentelor populare, si unde discutia extinsa la lucruri minore sufoca orice actiune a corpului politic; unde banii domina orice problema si unde individualismul, produsul oribil al divizarii la infinit a mostenirilor ce suprima familiile, va devora totul, chiar si natiunea pe care egoismul o va preda, intr-o buna zi, invaziei."
Propunerea mea este de a gasi impreuna asemanari si deosebiri intre aceasta Franta a anului 1840 si Romania anilor pe care ii traim, iar de aici sa tragem concluziile de rigoare, daca mai este cazul.
miercuri, 14 iulie 2010
Scurt exercitiu de imaginatie
Cu articolul acesta am participat la un concurs de creatie organizat de un site. Iata ca atat site-ul, cat si eu recidivam, poate de aceasta data cu mai mult succes din partea mea. Pe scurt, trebuie raspuns la intrebarea: De ce crezi ca a disparut Richard Taylor? Se premiaza ingeniozitatea si creativitatea raspunsurilor, iar premiul consta in cartea din spatele intrebarii. Si iata si textul cu care am participat la prezentul concurs:
Richard Taylor, dupa cum ii zice si numele, era croitor, dar nu orice fel de croitor, ci croitorul Casei Regale Britanice. Intr-una din zile, pe cand se ocupa sa ii ia masurile printului Charles pentru costumul de ginere de la nunta sa cu Camilla, dintr-un buzunar al hainei acestuia a cazut un biletel, fapt care la momentul respectiv a ramas neobservat pentru niciunul dintre cei doi. Insa, ulterior, pe cand facea ordine in incapere, Taylor a gasit biletelul si pentru ca nu avea cum sa banuiasca al cui era, l-a citit. Astfel, el a intrat in posesia unor informatii mai mult decat incomode pentru capetele incoronate legate de moartea printesei Daiana. Mai tarziu, observand lipsa biletului si rememorand evenimentele din ziua respectiva, printul si-a dat seama ca Taylor stie un secret a carui dezvaluire i-ar putea fi fatal in viata publica. De aici disparitia subita a croitorului, cel mai probabil locatar al unei celule de "lux" a inchisorii Wandsworth din Londra.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
