chiar daca uneori constientizam, iar ulteori nu, umbra noastra este acolo, ne urmareste pretutindeni, prezenta ei este una docila, cuminte, statornica. putem oricand paria, fara putinta de a gresi, ca ea ne este alaturi. nedespartita, tacuta. indiferenta...? ce facem noi pentru ea? nimic, de multe ori nici macar nu o remarcam, alteori ne jeneaza cand ii jenam pe altii cu ea. in orice caz, nu ne oprim sa ii dam buna ziua sau sa ii multumim pentru ca exista.
esti umbra cuiva si niciodata nu ai primit multumiri? e firesc, doar esti o umbra, sa nu primesti. ai fi apreciat doar prin lipsa, ori acest lucru e imposibil, asa ca just live with that!
LATER EDIT: pana mai deunazi, credeam sincer in nefericirea unei umbre, atribuindu-i cu larghete statutul de victima. ori, printr-un simplu exercitiu de imaginatie, pune-te in situatia cuiva sau a ceva pentru care balanta intre multumiri si injurii inclina in mod clar spre ultimele, pentru care jumatatea plina a paharului e doar parte a unei expresii, prin urmare, o notiune abstracta, si dintr-o data perspectiva se va schimba. asa incat, redirectionez omagiul meu catre muritorul intru nemurire aflat in situatia descrisa (martir ar fi un cuvant prea mare pentru a fi folosit aici).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
musai ... daca e si o sursa de lumina
RăspundețiȘtergereumbra exista intotdeauna pentru ca nu exista intuneric absolut.
RăspundețiȘtergere...o iluzie optica...o aparenta...o naluca
RăspundețiȘtergerenu exista intuneric absolut pt ca totul e relativ
albul si negrul, lumina si intunericul, sunt notiuni teoretice, ideale. realitatea consta in multiple tente de gri. intre aceste griuri ne trecem viata, o farama imbricata intr-o viata mai mare, cea cosmica.
RăspundețiȘtergeresau ...poate mai multe vieti imbricate intr-o viata mai mare...cea cosmica
RăspundețiȘtergeregriul e mai palpabil, o cale de mijloc...mai putin ideal
prin later edit se desavarseste un ultim "omagiu" adus umbrei...finally
RăspundețiȘtergere