Stimate Aleksandr Isaievici Soljeniţîn,
Cu scuzele de rigoare pentru a nu va fi scris pe parcursul unei vieti atat de tumultoase si chinuite precum cea pe care ati trait-o dumneavoastra, o fac acum, pentru a va multumi. Gratie romanului "Pavilionul Cancerosilor", pe care l-am descoperit de curand, mi-a revenit pofta de lectura pe care o pierdusem, credeam, definitiv, in vacarmul stresului cotidian si al treburilor mereu in asteptare.
Probabil ca notiunile de deadline sau milestone, atat de comune acestui secol al vitezei, v-au fost si dvs. cunoscute, avand in vedere ca Dumnezeu v-a chemat la El nu cu foarte mult timp in urma. Si totusi, cat de pregnant le traim noi si cat de putin timp ne lasa pentru lucrurile care ne fac placere cu adevarat!
Multi au caracterizat romanul acesta ca fiind unul cutremurator, insa eu l-am citit si cred ca nu este mai terifiant decat viata, cu bune si cu rele, si ca acesta caracterizeaza foarte bine in lumini si umbre timpurile respective.
Abia astept sa citesc "Arhipelagul Gulag". Am rasfoit unul dintre cele trei volume si mi-a placut ce am gasit in el, imi place stilul in care scrieti, imi aminteste de clasicii literaturii ruse, precum Gorki, Evtusenko (il amintesc nu pentru a va necaji, avand in vedere parerile contrare; in definitiv, fiecare avem dreptul la propriile pareri, nu?), Tolstoi, Cehov, Dostoievski si atatia multi altii.
Daca exista viata dincolo de moarte, sper sa beneficiati de legea compensatiei si, pe cat de trista si de oropsita a fost cea de langa noi, pe atat de vesela si plina de satisfactii si recunostinta sa fie urmatoarea.
Cu recunostinta,
Un admirator anonim