O poezie...

Prima strofa imi apartine, continuarea este a sotiei mele:

Rataciri

Un simplu calator pe-la viselor taram
S-a ratacit. Privind in jur isi spuse:
De n-oi gasi o cale, pe-aici pe veci raman
Tintind un drum, incet pe mers se puse.

Singuratic mergand pe-o carare
Abia razbind prin zapada
Cu gandul ce zboara aievea
Merg si ma-ndrept spre nicaierea

Ma chinui s-ajung mai aproape
Ma trage-napoi vesnicia
Ceva ma apasa si parca
De tine sunt tot mai departe

O lacrima-mi cade si parca
Motivele nu mai au sens
Doar starea de-nghet de afara
Ne coboara si ne-obliga sa traim in prezent

Apropierea de tine imi pare
Un vis ce-am visat odata
Intr-un timp ca pierdut intr-o boare
Si pe care incerc sa-l aduc inapoi.