M-am numit Felix (10)

- Noapte cu vise odihnitoare, Nadejda! Sa urci muntii si sa te scufunzi in oceane, sa cutreieri galaxiile, sa bati cuba cu aliens-ii. Adanc sa-ti fie somnul precum Groapa Marianelor!
- Eee, ce calatorie ma asteapta in seara asta. Multumesc, Felix. Noapte imperiala sa ai.
- In lumea viselor, peripetii de felul acesta sunt ceva obisnuit. Multumesc. Imaginatia...Un lucru perisabil. Ma inchipui acelui "tantar" de pe suprafata unui lac...usor...alunecand pe intinderea apei, sfidand gravitatia...
- Si eu sunt prin preajma. Sunt nufarul alb din fata salciei pletoase. Ma vezi?
- Da, nufarul, desigur, cum as putea sa nu te vad? Stau nemiscat cateva clipe, apoi tasnesc precum un fulger, tinta predilecta a unui peste rapace. Ma ascund speriat in petalele-ti dalbe, sperand ca am driblat pericolul. Bataile unei inimi ipotetice tind sa se linisteasca. Papura suspina a adiere. Beatitudine.
- Imi strang gingas petalele si-ti simt nelinistea si inima ce ticaie, gonind in deruta. Dupa cateva clipe te linistesti. Bun venit!
- Imi simt pleopele cum se-nchid a osteneala. Nimic nu mai e ceva atat timp cat sunt in siguranta. Noaptea-si trimite pelerinii binelui, sa ii primim cu paine si sare. Sunt linistit precum un susur de rau de munte cand intalneste campia. Ma intalnesc cu floarea visului intr-o agonie a extazului si ii spun Bine te-am gasit!
- Poti ramane aici pana la urmatorul destin. Adieri tandre pe pleoape.
- Sunt intre somn si trezie, linistitor gandul unei atat de generoase escale. Voi sufla cu praf de stea pitica astfel incat somnul sa iti fie precum cel al unui nou-nascut: neatins de rautatile lumii!
- Ma simt vegheata. Si sufletul imi anunta o minune: nu se mai simte singur. Somn imbratisat.
- Ma bucur de-o asemenea minune. Somn calauzit de serafimi catre o zi mai buna!

M-am numit Felix (9)

Nadejda: Felix, mi-as fi dorit sa fi incercat si alte solutii!
Felix: Daca eram in alte timpuri, il provocam la duel si aveam grija sa traga el primul!
Nadejda: Este aproximativ ceea ce ai facut tu, nu?
Felix: Acum ca stau sa ma gandesc, da.

Catre muza (varianta optimista)

Sunt cartea ta castigatoare.
Nimic nu ar fi
Daca noi nu am fi
Angrenati intr-un joc care moarte nu are.

M-am numit Felix (8)

- Nadejda, stii cum am ajuns eu aici?
- Nu, Felix, poti sa imi spui, te rog?
- Am contactat pe net un asasin si l-am angajat sa faca treaba. I-am descris traseul meu din ziua convenita, i-am trimis si o poza. Jumatate din bani inainte, jumtate dupa. Cu doua zile inainte, din motive evidente, i-am trimis cealalta jumatate si i-am spus ca persoana respectiva mi-a devenit indiferenta. Ca las la latitudinea lui sa isi faca sau nu meseria, fara nicio obligatie de a-mi returna banii. Pe scurt, i-am lasat liber arbitru, alegerea a fost a lui pana la urma. Dar in cazul tau cum s-a intamplat?
- Eram intr-un microbuz, intr-o curba s-a intamplat ca soferul sa piarda controlul si iata-ma-s.
- Imi pare rau pentru tine, asa tanara sa nu ajungi sa iti traiesti viata. Dumnezeu a fost nedrept in ceea ce te priveste.
- Poate ca da, poate ca nu. El mi-a zis ca sunt aici temporar cu un scop precis si anume acela de a salva un suflet.
- Nu pot decat sa iti urez succes!
- Este vorba de sufletul tau, Felix.

Spirit albastru

Suflete sau inchipuiri de suflete in continua deriva.
Zbucium latent stand sa rabufneasca.
Bezmetice fantasme asteptand cu stoicism Apocalipsa.
Iadul este in fiecare dintre noi.

M-am numit Felix (7)

Demult incetasem din a privi oameni, demult ma oprisem din a oferi iubire. Viata mi-era leagan de trairi uneori contradictorii, de cele mai mult ori incerte.
Ratacisem esenta a ceea ce fusesem candva si, in ciuda unor eforturi mai mult dictate de instinctul de conservare, nu o regaseam. Eram o masca superflua, si nu doar in fata celorlati, ci si in fata mea.

Contramanifest

Intr-un manunchi de bezna
Mi-am exilat destinul.
O singura fereastra
De lume ma mai leaga.
Doua zabrele ce cresc
Cu fiecare zi ce trece.
Cand nu va fi lumina,
Va fi precum nimicul
Dinainte de-a ma naste.