Despre literatura, muzica si intamplari cotidiene

Despre pietre, la personal

2011-10-11T06:38:00.000-07:00

Amalgamului de frustrari, de dezamagiri, de neimpliniri si de angoase ii voi da forma unui Glob si, asemeni lui Atlas, il voi purta pe umeri departe de Oras, pana la Raul Mortii, unde, invocandu-l pe Hercule si sub impulsul fortei lui, il voi concentra intr-o piatra de marimea unui ou de rata salbatica, pe care o voi arunca apoi pe fundul Raului.

..........................................

Prin natura firii mele, sunt o persoana credincioasa, insa intervin unele momente in care latura mea sceptica nu-mi da pace. Aceasta nu merge pana acolo incat sa conteste existenta lui Dumnezeu, ci doar pune la indoaiala existenta vietii de apoi, cel putin asa cum ne-o prezinta noua religia, adica alternativa Rai/Iad. Din urmatoarele trei:

1. cercetatorii (britanici, probabil) au ajuns la concluzia ca sufletul omului are fix 21 de grame,

2. potrivit estimarilor rezulta ca pana in prezent au trait pe planeta Pamant 106.456.367.669 oameni

3. crestinismul respinge ideea de reincarnare

rezulta ca sufletele celor care nu mai sunt ar cantari 2.235.583,72 tone. Cam greu pentru niste chestii despre care credem a fi diafane.

Deci, undeva exista o bresa logica, iar daca viata vesnica exista cu adevarat, cel mai probabil sufletelor li se da posibilitatea materializarii intr-o forma sau alta. Iar daca ar fi sa am optiunea de a alege, as opta pentru o piatra de exact 21 de grame, care sa stea pe fundul Raului Vietii, departe de nebunia Orasului, in susurul apei si in valtoarea creata de pesti, urmarind soarele de la Rasarit catre Apus, zi dupa zi, o intreaga Eternitate.

Criză de identitate

2011-05-10T23:52:00.000-07:00

Criză de identitate

Îs formă şi materii, şi umblu
Din hăt până departe.
De vrei, mă poţi atinge,
Convinge-mă că sunt.

Răspunsuri nedecise la întrebări stupide
Îmi vin, ş-aş vrea să le înec
În mări de certitudini, să le despic apoi
În axiome abstracte ce viaţa o explică.

Zadarnic e efortul, futilă înfrigurare
De a privi-n oglindă un chip neomenesc.
Un suflet azi se naşte, în timp ce altul moare.
Mă consolez cu gândul la tot ce e lumesc.

Prima vară, prima oară

2011-02-22T23:29:00.001-08:00

(O, pană far’ de-asemănare,
Înmoaie-te-n cerneală
Şi apoi izbeşte a foii
Albă primeneală.)

Pentru mine, primăvara reprezinta percepţia chintsenzorială a florii de cireş proaspăt strivite între filele unei cărţi vechi si groase, a pământului reavăn şi mustind a râme, a armatei de sloiuri dunărene, când tăcută, când susurândă, mărşăluind prin faţa falezei.

Şi mai înseamnă cele doua vlăstare, copiii mei, care mă vor ajuta ca atunci când mă duc, sa nu mă duc de tot.

Poate că primăvara e un anotimp care nu ar trebui sa existe fizic. În felul acesta, ea ar fi pentru oricare dintre noi o stare de spirit, o tranziţie, o promisiune.

Reflectii, reflexii

2011-02-03T02:55:00.000-08:00

Mark Twain avea o vorba (bine, el avea mai multe, insa am ales-o pentru ca se potriveste contextului): “Iulius Cezar e mort demult, Napoleon Bonaparte a murit şi el, şi nici eu nu mă simt prea bine...”

In Tunisia, presedintele Zine el-Abidine Ben Ali a trebuit sa renunte la putere si chiar sa fuga din tara in urma protestului iscat de un comerciant de fructe, protest care a pornit o revolutie.

Egiptul i-a calcat pe urme, iar Mubarak este pe faras, cum s-ar zice, in ciuda promisiunii sale de a nu mai candida la toamna in alegerile prezidentiale.

Oare cine mai urmeaza?

--------------------------------------------------------

Un promo de la metrou de-al Vanturiano-Catavencilor prezinta imagini cu luptele de la Cairo, indemnandu-ne, subtil, la miscare.

„Racul, broasca si stiuca” este o binecunoscuta fabula de-a lui Alecu Donici. Surprinde similitudinea dintre aceasta insiruire de animale si actiunile lor deconcertate, si succesiunea celor trei presedinti post-revolutionari (lovelutionari, ar spune unii rautaciosi); singura deosebire ar fi decalajul temporar al actiunilor celor trei:

1. Iliescu, din postura lui deja consacrata de cripto-comunist, a incercat sa scruteze viitorul prin prisma trecutului, „inainta” facand pasi inapoi; el a fost racul din fabula, evident;

2. Constantinescu a fost broasca pe care prin sarutul votului din 1996 speram sa o transformam in printul care sa salveze natiunea si sa ne scape de reminiscentele sumbre ale trecutului perpetuat de predecesor;

3. Basescu este stiuca, personaj politic vorace si versatil, care devoreaza pesti mai mari sau mai mici, chiar si din propria specie, in urmarirea unor scopuri personale.

Aparent cele expuse nu au legatura intre ele, dar oare chiar asa este? Va rog insa pe dumneavoastra sa reflectati si poate gasiti o congruenta sau mai multe...

omagiu umbrei

2010-11-17T06:38:00.000-08:00

chiar daca uneori constientizam, iar ulteori nu, umbra noastra este acolo, ne urmareste pretutindeni, prezenta ei este una docila, cuminte, statornica. putem oricand paria, fara putinta de a gresi, ca ea ne este alaturi. nedespartita, tacuta. indiferenta...? ce facem noi pentru ea? nimic, de multe ori nici macar nu o remarcam, alteori ne jeneaza cand ii jenam pe altii cu ea. in orice caz, nu ne oprim sa ii dam buna ziua sau sa ii multumim pentru ca exista.

esti umbra cuiva si niciodata nu ai primit multumiri? e firesc, doar esti o umbra, sa nu primesti. ai fi apreciat doar prin lipsa, ori acest lucru e imposibil, asa ca just live with that!

LATER EDIT: pana mai deunazi, credeam sincer in nefericirea unei umbre, atribuindu-i cu larghete statutul de victima. ori, printr-un simplu exercitiu de imaginatie, pune-te in situatia cuiva sau a ceva pentru care balanta intre multumiri si injurii inclina in mod clar spre ultimele, pentru care jumatatea plina a paharului e doar parte a unei expresii, prin urmare, o notiune abstracta, si dintr-o data perspectiva se va schimba. asa incat, redirectionez omagiul meu catre muritorul intru nemurire aflat in situatia descrisa (martir ar fi un cuvant prea mare pentru a fi folosit aici).

Despre Paunescu, la subiectiv

2010-11-09T00:20:00.000-08:00

De la Gheorghe Dinica si Madalina Manole incoace, mijloacele media romanesti nu au mai beneficiat de o moarte intr-atat de ofertanta precum cea a lui Adrian Paunescu. Si atunci este de inteles faptul ca s-au repezit precum niste corbi infometati sa se infrupte din ea, facand din actul butonarii intre posturile TV romanesti unul naiv si inutil.

Va mai trece destul timp pana ce ecoul reverberat de tragicul eveniment se va stinge, iar stiri in tabloide, gen Click si Libertatea, precum "SENZATIONAL! Din surse sigure am aflat ca sufletul lui Adrian Paunescu a cantarit 25 g, cu 4 g mai mult decat greutatea unanim acceptata!" nu sunt excluse.

Dincolo de toate acestea, as dori sa va spun ce a insemnat Adrian Paunescu pentru mine, scurt si la subiect(iv):

1. omul care a pus un dozaj, probabil calculat, de patima si afectare in discursul sau literar si artistic, mobilizand mase (pentru unii, mobilizarea este similara in multe aspecte cu manipularea); discurs care a avut succes inainte de '89, dar care a esuat dupa;

2. omul care prin pozitia si conexiunile sale a musamalizat un caz evident si concret de ucidere din culpa.

Dumnezeu sa-l judece si sa-l ierte!

Birocratiada

2010-10-22T02:19:00.001-07:00

Eroul antic Ulise, dupa ce a reusit sa ii infranga pe troieni si astfel sa puna capat razboiului, a purces pe drumul spre iubita lui sotie, Penelopa, cea care il astepta alaturi de fiul lor Telemah, in Itaca. Insa intoarcerea, parte aparent simpla a intregii expeditii, s-a dovededit a fi una lunga si plina de aventuri si s-a intins pe parcursul a nu mai putin de 20 de ani!

Prin acest preambul pe care antichitatea ni-l serveste cu generozitate, prefatez relatarea experientei personale in ceea ce priveste radierea unei ipoteci la apartamentul pentru care in urma cu nu prea mult timp am reusit sa achit creditul bancar. Am obtinut de la banca adresa de radiere a ipotecii si, asa cum era si firesc, m-am informat unde trebuie sa merg pentru a o radia, precum si actele de care trebuie sa dispun la fata locului (bineinteles ca s-a omis a mi se spune ca trebuie sa posed copie xerox dupa C.I. personala, dar e o scapare minora). Este vorba de Biroul de Publicitate si Cadastru Imobiliar Sector 3, situat in Expozitiei 2A (zona Pietei Presei Libere, gard in gard cu Universitatea Romano-Americana), informatie obtinuta prin trianghulatie, avand in vedere diversitatea telefoanelor date in acest scop pe la diverse institutii.

Intr-o frumoasa dimineata de octombrie, zi de luni, am plecat cu aceeasi naivitate optimista ca cea a lui Ulise, din Salajan pana la biroul cu pricina. Momentul sosirii a picat destul de prost, dupa un week-end in care s-au operat renovari. Tam-tam-ul era de nedescris, dar de inteles. Dupa ce am deschis pana si usi cu "Nu deranjati!" pe ele (culmea tupeului), am dat peste un domn care a fost dispus sa imi preia actele in vederea operatiunii urmarite. Am platit cei 60 de lei taxa de radiere, mi s-a emis chitanta in consecinta si mi s-a spus sa vin joia ce urmeaza pentru a ridica incheierea radierii si extrasul de carte funciara. S-a intampla sa arunc un ochi in monitor si sa sesizez ca numele sotiei este trecut gresit in carte, asa incat l-am intrebat pe domnul respectiv daca se poate corecta eroarea. "Nici o grija, se va corecta!" am fost asigurat. A folosit un marcher sa evidentieze numele din copia dupa contractul de vanzare/cumparare in vederea corectarii.

Joi fac din nou deplasarea la biroul cu pricina, la eliberari acte o doamna cerber ma intreaba de ce am venit asa de devreme. Ii spun pricina (stiti, eu mai trebuie sa ajung si la serviciu, nu pot sa intarzii foarte mult), se milostiveste si imi elibereaza cele 2 foi A4 atat de pretioase. Dau sa ies, insa am ideea fasta sa verific numele sotiei.

Evident, este la fel de gresit ca si data trecuta. Ajung la registratura, la acelasi domn care imi preluase actele luni. Ii amintesc de cele intamplate atunci si chiar isi aduce si el aminte de incident, dar si de solutia adoptata atunci, care s-a dovedit una paguboasa pentru mine, datorita lipsei de perspicacitate a asistentei domniei sale. Bun, zic, ce se poate face? Aveti o copie dupa actul de identitate a sotiei? Cum nu sunt Cioca sa umblu cu parola de mail a Elodiei in buzunar, ii zic ca nu am asa ceva. In cazul acesta, veniti intr-o alta zi cu respectiva copie, o alta copie dupa contractul de vanzare/cumparare si mai completati si o cerere de corectare eroare materiala. Si, culmea, NU VA MAI COSTA NIMIC!

Buuuun asa. Urmatoarea vizita a fost martea urmatoare, o zi ploioasa tare. Am depus cererea si restul actelor, sperand in desert la o solutionare pe loc, insa evident ca acest lucru ar fi iesit din comun pe la noi, e o operatie ca oricare alta, necesita cel putin o zi, sa trec cel mai sigur pe vineri.

Azi m-am dus la ei pentru a patra oara si am ridicat cele 2 hartii. Aparent, ele par OK, sper sa nu imi ofere surprize la o analiza mai atenta. Este o zi frumoasa, a fost o incantare sa strabat Herastraul, motiv pentru care am si renuntat la tonul patimas pe care l-as fi dat in mod normal articolului si la a prezenta in amanunt sictirul majoritatii celor care isi desfasoara activitatea (?) in acel loc. Si totusi, nu pot sa ma abtin la a prezenta un posibil discurs interior al functionarului despre mine sau oricare dintre cei care platesc tribut statului roman: "Sa ne mai slabeasca imbuibatul de contribuabil cu aerele lui de pretinsa superioritate si cu pretentiile lui absurde de a-si rezolva repede si eficient nevoile-i mizere! In definitiv, nici Dumnezeu nu a creat lumea intr-o singura zi, nu-i asa? Si apoi e vorba aceea romaneasca, cum ca vesnicia s-a nascut la STAT!"

Viata ca si vis sau visul ca si viata

2010-09-01T07:36:00.000-07:00

Nu vi se intampla uneori ca in timpul unui vis sa detineti bunuri sau sa fiti in situatii pe care le-ati dori in viata reala? Si cumva, catre sfarsitul visului, cand se produce acea stare intermediara, sa va para rau dupa acele bunuri sau situatii? Insa de imposibilitatea de a le transfera intre cele doua lumi sa fiti ferm convinsi si perfect constienti?

O slujba de inmormantare a unei rude, prin cele spuse de parinte cu acest prilej, dar nu numai, m-a dus cu gandul la similitudinea dintre cele doua treceri vis - trezie si viata - moarte.

Veti spune ca despre viata privita ca un vis s-au scris tomuri intregi si ca nu fac altceva decat sa reinventez roata aici. Poate ca da, poate ca nu. Insa eu cred ca intre a citi despre asta in carti prafuite de timp si a constientiza asemanarea este o diferenta majora.

Sa fie viata noastra un vis din care ne trezim in momentul mortii? Oare cum percep cei cu care interactionam noi in vise disparitia noastra din momentul trezirii? Sunt visele niste scurte vieti efemere?

Arc peste timp sau o problema de civilizatie

2010-07-19T01:50:00.000-07:00

In introducerea cartii Catherine de Medicis a lui Honore de Balzac am gasit urmatoarea fraza care pur si simplu mi-a atras atentia in mod deosebit:

"Cum este Franta la 1840? O tara preocupata exclusiv de interese materiale, lipsita de patriotism si de constiinta, unde puterea nu are forta, unde alegerile, rodului liberului-arbitru si al libertatilor politice, nu scot in evidenta decat mediocritati, unde forta brutala a devenit necesara in fata violentelor populare, si unde discutia extinsa la lucruri minore sufoca orice actiune a corpului politic; unde banii domina orice problema si unde individualismul, produsul oribil al divizarii la infinit a mostenirilor ce suprima familiile, va devora totul, chiar si natiunea pe care egoismul o va preda, intr-o buna zi, invaziei."

Propunerea mea este de a gasi impreuna asemanari si deosebiri intre aceasta Franta a anului 1840 si Romania anilor pe care ii traim, iar de aici sa tragem concluziile de rigoare, daca mai este cazul.

Scurt exercitiu de imaginatie

2010-07-14T08:01:00.000-07:00

Cu articolul acesta am participat la un concurs de creatie organizat de un site. Iata ca atat site-ul, cat si eu recidivam, poate de aceasta data cu mai mult succes din partea mea. Pe scurt, trebuie raspuns la intrebarea: De ce crezi ca a disparut Richard Taylor? Se premiaza ingeniozitatea si creativitatea raspunsurilor, iar premiul consta in cartea din spatele intrebarii. Si iata si textul cu care am participat la prezentul concurs:

Richard Taylor, dupa cum ii zice si numele, era croitor, dar nu orice fel de croitor, ci croitorul Casei Regale Britanice. Intr-una din zile, pe cand se ocupa sa ii ia masurile printului Charles pentru costumul de ginere de la nunta sa cu Camilla, dintr-un buzunar al hainei acestuia a cazut un biletel, fapt care la momentul respectiv a ramas neobservat pentru niciunul dintre cei doi. Insa, ulterior, pe cand facea ordine in incapere, Taylor a gasit biletelul si pentru ca nu avea cum sa banuiasca al cui era, l-a citit. Astfel, el a intrat in posesia unor informatii mai mult decat incomode pentru capetele incoronate legate de moartea printesei Daiana. Mai tarziu, observand lipsa biletului si rememorand evenimentele din ziua respectiva, printul si-a dat seama ca Taylor stie un secret a carui dezvaluire i-ar putea fi fatal in viata publica. De aici disparitia subita a croitorului, cel mai probabil locatar al unei celule de "lux" a inchisorii Wandsworth din Londra.

Despre T.N.A.-ul la romani

2010-07-13T00:32:00.000-07:00

Intr-una din saptamanile trecute am mers cu microbuzul de la Bucuresti spre Tulcea si tot asa si inapoi. Pentru ca este o distanta destul de mare, se face cate un popas pe fiecare sens de mers. In ambele dati am servit cate o cafea, asa, de inviorare. La dus a fost destul de ok, in sensul ca era cafeaua buna si pretul a corespuns cu cel din meniu, insa la intors mi-a facut un chelner cafeaua in sictir, i-am dat 5 lei si mi-a returnat 1.50 lei, desi scria ca o cafea este 2.50 lei. Cand i-am atras atentia, mi-a spus cu o "nonsalanta" debordanta ca nu e la zi meniul. Ma gandesc ca niste automate de cafea ar rezolva aceasta problema a mea (si nu numai) si m/ne-ar scuti de T.N.A. (taxa pe nesimtirea adaugata).

Azi de dimineata in statia de metrou se derulau imagini si comentarii despre Michael Jackson. Omenirea a avut de-a lungul timpului tendinta de a construi idoli, are o nevoie acuta de repere. Pot astfel de automate de cafea ca cele de care am pomenit mai sus sa devina idoli? Probabil ca nu, insa cu siguranta pot raspunde cu succes unei nevoi a omenirii.

Despre AC/DC in anecdote

2010-04-27T07:46:00.000-07:00

Faimoasa trupa de hard rock va sustine un concert la Bucuresti, in Piata Constitutiei, pe data de 16 mai. Cu acest prilej, un site a organizat un concurs de creatie care consta in a compune un text umoristic care sa incorporeze minim 10 titluri de piese ale celor mai sus amintiti. Premiul consta intr-un bilet la concert. Am zis sa imi incerc si eu norocul, asa incat am postat urmatorul text:

Dansez pentru AC/DC!

Ma uitam deunaseara la emisiunea "Dansez pentru tine", un adevarat Danger la adresa timpului liber. Si la un moment dat il zaresc pe Dichiseanu dansand cu fii-sa si aproape Caught With Your Pants Down. Bine, doar un pardalnic de slit deschis, dar unii zic ca avea un fundament solid, un veritabil Big Gun. I'll be Damned, sper ca nu e vorba de incest, oricum ma asteptam de la un actor sa fie ceva mai Cold Hearted Man. Cu un Snake Eye exersat, Stefan Banica Jr., care te face sa te intrebi Who made who, el pe tac-su sau vice-versa, Cant Stand Still si a marcat momentul in stilu-i caracteristic, cu formula deja consacrata "Oameni buni". Domnu' Dichiseanu, vestea buna e ca Anything Goes, asa ca lumea o sa uite cat de curand rusinosul moment, si pana la urma, gestul conteaza, right? Sezonul e pe terminate, a mai ramas finala, asa incat Come And Get It, dar cu moderatie. Ok?

Well, dupa ce s-au inchis urnele si juriul site-ului a deliberat indelung, nu am castigat biletul mult-ravnit.

Oricum, important e sa participi, nu sa castigi, acesta e spiritul olimpic.

Definitia unui Geaman

2010-04-16T01:51:00.000-07:00

Suntem covalentele unui singur EU. Teoretic, suntem cele doua cotiledoane ce compun bobul. In practica insa, fiecare dintre noi isi striga raspicat individualitatea. Suntem catetele incongruente ale unui triunghi dreptunghic, am pornit din aceeasi origine, insa tindem catre directii daca nu opuse, atunci in mod cert distincte.

Asa incat, atunci cand te afli in compania unui Geaman, e cazul sa ne cunosti, suntem cele doua firi ale sale.

Telenovele de week-end

2010-02-23T06:01:00.000-08:00

Aproape fara sa vreau, in acest week-end am devenit telespectator de telenovele. Sa ma explic.

Intai a fost fulminantul si incandescentul si atat de plin de suspans congres al partidului (cum care partid? partidul unic...unic de stanga). Cu fiecare candidat la ciolanul cel mare care venea sa isi rosteasca discursul lui mai mult sau mai putin inspirat in fata onorabililor obositi (si pe buna dreptate), te intrebai "oare se retrage sau ramane in cursa?". S-a retras Mazare (un fel de Mazarin al PSD-ului) si intr-un gest de larghete politica i-a cedat voturile potentiale (ale dansatoarelor de samba de la Rio probabil) micului Titulescu. Apoi a urmat exceptional de pacifistul discurs al impricinatului, care nu s-a retras si asupra caruia televiziunile au si banuit ca s-a abatut norocul (ciudata alaturare de termeni) datorita logoreei de 1/2h si a conditiilor tehnice extraordinare (desi unii s-au grabit, iresponsabil, sa afirme ca a-i multumi lui Nelutu Onorificu si lui Bombo Strategu e gest sinucigas). Apoi a fost Mitrea Levier cel care a intregit suspansul, parasind barca usor ciobita pe partea sa a alegerilor si pasand si el mingea catre Micut. Apropo de Mitrea, a adus in discutie ridicolul in care s-a inconjurat partidul rosu (referire directa la o alta culoare, intruchipata intr-o flacara, si nu cea olimpica, dar si la procesiunea de vrajitoare de la poalele Romexpo-ului), nerealizand contribuitia prin insasi retragerea sa la acest ridicol. Singurul care s-a retras si a reusit sa iasa si din tipare (oricum, acestea devenisera prea previzibile si necesitau o rupere de ritm) a fost acest neinteles al PSD-ului, in persoana lui Cristiaaaan Diacooonescu. A iesit din tipare prin declaratia de a ceda voturile-i in favoarea oropsitului si surghiunitului de Mircea Geoana. Ce mai putea sa zica, saracul, in discursul de final? Nimic care sa mai salveze craca ce sta sa i se rupa de sub picioare. Si aceasta se rupse.

Duminica spre seara iata ca am fost martorul tacit(urn) al unei alte telenovele. Cea din Ghencea. Steaua inscrie in minutul 14 prin jolly joker-ul Kapetanos (sanse reale de afirmare la echipa nationala a Greciei la Cupa Mondiala) si toata lumea vedea deja un scor fluviu, un Stoichita jubiland si explicand presei tactica de fier aplicata (asemeni lui Dinu dupa victoria istorica a lui Dinamo din fata Benficai, daca va mai amintiti). De aceea este insa frumos sportul asta (bine, nu la noi, sau nu de multe ori la noi), caci plaiesii lui Gigi Multescu odata se reped catre poarta slujitorilor lui Mihai Viteazu (aka Gigi Oieru) si egaleaza scorul. In partea a doua a ostilitatilor, niste mascarici de huligani incep sa arunce bezmetic cu boabe de zapada inspre portarul moldav, dar si spre nasul lui finul (cunoscatorii stiu despre ce vorbesc aici). Acesta din urma asa tare se ofuscheaza incat invadeaza terenul, cu jalba in protap, iar arbitrul pune capat (temporar, spre usurarea de moment a lui Gigi O. care si anunta prin portavocea stadionului ca e vorba de 10 minute numai de pauza impusa) partidei. Trec apasator acele minute, prilej pentru comentatori de a se apleca cu deosebita atentie asupra gestului lui Baciu, si el moldovean prin neam si nascare, la adresa huliganilor. La reluare, Zapata o comite rau de tot, da' rau, rau, si degajeaza in bocancul unui adversar. Mingea marsava se duce musai in poarta si 1-2, lovitura de ... telenovela (era sa zic teatru). Steaua pleaca sa obtina ceva de la partida, lucru taxat de Ceahlau si se face 1-3, scor final.

Doua telenovele de mare efect, parca produse la mama lor si dublate cu brio in limba romana, s-au derulat astfel cu real succes la telespectari, dovada vie fiind rating-urile.
Astept sa vad ce ne rezerva week-end-ul ce vine si daca va putea sa intreaca el pe cel ce numai ce a trecut.
Stay tuned!

Continuare...pragmatica si o dedicatie

2009-12-15T23:41:00.000-08:00

Multumesc, Anonim no 1 pentru propunerea de continuare si Anonim no 2 pentru comentariul anterior. Si, Anonim no 1, nu ai de ce sa iti ceri scuze, chiar imi place continuarea si, cu permisiunea ta, o voi prelua si o voi dezvolta in cele ce urmeaza:

E drumul catre lac, acela ti-e popasul.
Vei sta pan' la amiaza, vei pescui carasul
De va voi si soarta. Altfel, vei invata rabdarea.
Bibani fara de numar tovarasi 'or sa-ti fie...
Esti amator, se vede, nu prea stii meserie.
Ramas fara momeala, iti vei grabi plecarea.

Si acum, pentru ca cineva mi-a sugerat sa scriu o poezie dedicata fiului meu nascut de curand, iata o incercare, pe care o voi numi "Fiului meu":

In albul pur al unei dimineti de iarna,
Razbind anevoios, din maini si din picioare,
Vlastar care se naste, mladita ce tresare,
Un pui de om rasare, sunt bun de cinste dara!

Recidivand, o poezie am scris

2009-12-14T23:43:00.000-08:00

Le multumesc celor doi pentru comentariile lor la poezia de ieri. Pentru ca Anonim, prin propunerea de continuare a poeziei, m-a provocat intr-un fel, pozitiv, postez o continuare proprie, desi in prima faza era gandita sa se termine asa:

Dar baiu' nu-i ca marea de adanca.
O viata ai, nu plange ca un mos,
Placeri mai mari, mai mici si ce e munca
Nu contabiliza, nu trece pe raboj.
........................................
Traieste clipa. De analize si bilanturi
Nu-i timp acum. Veni-va vremea lor.

Si pentru ca orice poezia ar trebui sa aiba un titlu, cea de ieri, continuata aici se va numi: "Antagonice".

Iar poezia de azi, numita "In prag de zi" este dupa cum urmeaza:

Luceferi se-ntrevad pe bolta instelata
Navalnice clepsidre ce timpul il masoara.
Lumini se-aprind, un caine parca latra,
Tu lasi in urma satul, grabindu-ti un pic pasul
Manat de-un dulce patim, ce, iata, te-nfioara.
...............................................
E drumul catre lac, acela ti-e popasul.

Scurta poezie

2009-12-14T01:40:00.000-08:00

Visezi inchis in rime nedescrise,
Subcontientu-ti joaca leapsa uneori,
Trezesti istericale sau mari crize
Si te cufunzi in tine de tot mai multe ori.
...........................................
Dar baiu' nu-i ca marea de adanc.

To be or not to be or niether of these two

2009-11-27T05:55:00.000-08:00

In primul rand, doresc sa le cer scuze celor care mai intra cand si cand pe blogul meu, in speranta ca am mai postat ceva, pentru faptul ca am neglijat postarea. Nu am renuntat niciodata in a mai scrie, insa pur si simplu nu am simtit nevoia de a o face. Insa promit sa ma revansez.

In al doilea rand, as dori sa explic contextul in care am ales titlul postarii. Acesta se refera, poate unii s-au prins deja, la situatia politica actuala din Romania, la alegerile pentru presedentie, mai precis.

Mi se pare aproape un viol intelectual in a fi pus in situatia de a alege intre doua rele, raul cel mai mic. Si nu este prima oara cand se intampla acest lucru (inca mai am in minte situatia cand a trebuit sa votez cu Iliescu doar pentru a contracara ascensiunea lui Vadim; greu de crezut de cei mai tineri probabil, insa acesta a prins un tur doi in Romania post-revolutionara).

Mai mic din ce punct de vedere? Sunt eu in masura sa judec in proportie de 100% (sau macar 50% + 1) care este raul mai mic? Dispun de suficiente date obiective (nu de genul vizitei geoanului la Moscova sau a recentului scandal cu palmuirea copilului de catre base) care sa ma ajute sa fac acest lucru? Veti spune, si pe buna dreptate, ca in viata reala, nu exista doar alb si negru, suntem inconjurati de gri, insa cand acest gri tinde catre negru, ce rost are sa fie impins in fata? Si de catre cine? De altii si mai negri, probabil...

As prefera sa votez din convingerea ca aleg ceva bun pentru mine, ai mei si pentru romani, in general, dar nu mi se ofera aceasta oportunitate. De ani buni...

In concluzie, voi merge la vot si voi pune stampila in afara celor doua chenare, anuland buletinul. Ca o forma de protest. Patetica. Dumnezeu sa ajute Romania, doar El o mai poate face.

Scrisoare catre Soljeniţîn

2009-05-11T06:30:00.001-07:00

Stimate Aleksandr Isaievici Soljeniţîn,

Cu scuzele de rigoare pentru a nu va fi scris pe parcursul unei vieti atat de tumultoase si chinuite precum cea pe care ati trait-o dumneavoastra, o fac acum, pentru a va multumi. Gratie romanului "Pavilionul Cancerosilor", pe care l-am descoperit de curand, mi-a revenit pofta de lectura pe care o pierdusem, credeam, definitiv, in vacarmul stresului cotidian si al treburilor mereu in asteptare.
Probabil ca notiunile de deadline sau milestone, atat de comune acestui secol al vitezei, v-au fost si dvs. cunoscute, avand in vedere ca Dumnezeu v-a chemat la El nu cu foarte mult timp in urma. Si totusi, cat de pregnant le traim noi si cat de putin timp ne lasa pentru lucrurile care ne fac placere cu adevarat!
Multi au caracterizat romanul acesta ca fiind unul cutremurator, insa eu l-am citit si cred ca nu este mai terifiant decat viata, cu bune si cu rele, si ca acesta caracterizeaza foarte bine in lumini si umbre timpurile respective.
Abia astept sa citesc "Arhipelagul Gulag". Am rasfoit unul dintre cele trei volume si mi-a placut ce am gasit in el, imi place stilul in care scrieti, imi aminteste de clasicii literaturii ruse, precum Gorki, Evtusenko (il amintesc nu pentru a va necaji, avand in vedere parerile contrare; in definitiv, fiecare avem dreptul la propriile pareri, nu?), Tolstoi, Cehov, Dostoievski si atatia multi altii.
Daca exista viata dincolo de moarte, sper sa beneficiati de legea compensatiei si, pe cat de trista si de oropsita a fost cea de langa noi, pe atat de vesela si plina de satisfactii si recunostinta sa fie urmatoarea.

Cu recunostinta,
Un admirator anonim

Alla Pugacheva, cantand prin viata, traind prin cantec

2009-05-07T02:07:00.000-07:00

Cu o cariera de peste 40 de ani in muzica si in film, acest superstar al U.R.S.S. si apoi al Rusiei, dupa Perestroika, este parca o persoana venita din alta lume, viata si activitatea ei nu au nimic obisnuit, a excelat in viata profesionala si in cea personala, a cautat intotdeauna perfectiunea si nu s-a putut multumi nicicum cu mediocritatea. Pentru rusi, este deja un clasic in viata, pentru romani este prea putin cunoscuta.
A scos numeroase albume de muzica, a jucat in opt filme, a primit atatea premii incat cu siguranta ca nu le mai tine minte pe toate.
A creat un adevarat brand intr-o lume in care multa vreme s-a tins catre uniformizare.
A fost casatorita de nu mai putin de patru ori si de tot atatea ori a divortat, a trecut prin numeroase aventuri amoroase cu celebritati ale vietii rusesti, material bogat pentru tabloidele vremii. Are o fiica, pe nume Kristina Orbakaite, cu primul ei sot, Mykolas Orbakas, artist de circ de origine lituaniana, iar aceasta ii calca pe urme, fiind cantareata si actrita la randul ei.
Pentru cei carora le-am starnit interesul, o biografie a Allei o pot gasi aici.
Un site dedicat ei si care are si o versiune in limba engleza este acesta.
Una dintre melodiile care mi-au placut foarte mult o puteti asculta la adresa aceasta.
Sper sa va placa si sa o indragiti la fel cum am indragit-o si eu.

(Later edit)
Si un adevarat arc peste nu mai putin de 16 ani intre mama si fiica:
1983 <->1999.

Ivan Rebroff, origini rusesti vs. pregatire nemteasca

2009-04-02T06:45:00.000-07:00

Voi inaugura acest blog cu o postare dedicata unei descoperiri facute astazi, o voce cu totul si cu totul deosebita, cea a lui Ivan Rebroff. Despre persoana domniei sale puteti citi cate ceva pe Wikipedia scurta biografie
Il puteti asculta in numeroase inregistrari prezente pe youtube, dintre care cea mai impresionanta mi s-a parut a fi Ochi Chernye
Este surprinzator ce sentimente a reusit sa trezeasca in mine in momentul in care am ascultat cantecele sale. Din pacate, s-a stins in cursul anului trecut, fara ca presa sa ii aduca vreun omagiu, cel putin nu la noi, asa cum a facut in cazul lui Pavaroti, ca sa dau un exemplu.
Astept cu interes parerile voastre in ceea ce il priveste.