marți, 16 februarie 2016

M-am numit Felix (10)

- Noapte cu vise odihnitoare, Nadejda! Sa urci muntii si sa te scufunzi in oceane, sa cutreieri galaxiile, sa bati cuba cu aliens-ii. Adanc sa-ti fie somnul precum Groapa Marianelor!
- Eee, ce calatorie ma asteapta in seara asta. Multumesc, Felix. Noapte imperiala sa ai.
- In lumea viselor, peripetii de felul acesta sunt ceva obisnuit. Multumesc. Imaginatia...Un lucru perisabil. Ma inchipui acelui "tantar" de pe suprafata unui lac...usor...alunecand pe intinderea apei, sfidand gravitatia...
- Si eu sunt prin preajma. Sunt nufarul alb din fata salciei pletoase. Ma vezi?
- Da, nufarul, desigur, cum as putea sa nu te vad? Stau nemiscat cateva clipe, apoi tasnesc precum un fulger, tinta predilecta a unui peste rapace. Ma ascund speriat in petalele-ti dalbe, sperand ca am driblat pericolul. Bataile unei inimi ipotetice tind sa se linisteasca. Papura suspina a adiere. Beatitudine.
- Imi strang gingas petalele si-ti simt nelinistea si inima ce ticaie, gonind in deruta. Dupa cateva clipe te linistesti. Bun venit!
- Imi simt pleopele cum se-nchid a osteneala. Nimic nu mai e ceva atat timp cat sunt in siguranta. Noaptea-si trimite pelerinii binelui, sa ii primim cu paine si sare. Sunt linistit precum un susur de rau de munte cand intalneste campia. Ma intalnesc cu floarea visului intr-o agonie a extazului si ii spun Bine te-am gasit!
- Poti ramane aici pana la urmatorul destin. Adieri tandre pe pleoape.
- Sunt intre somn si trezie, linistitor gandul unei atat de generoase escale. Voi sufla cu praf de stea pitica astfel incat somnul sa iti fie precum cel al unui nou-nascut: neatins de rautatile lumii!
- Ma simt vegheata. Si sufletul imi anunta o minune: nu se mai simte singur. Somn imbratisat.
- Ma bucur de-o asemenea minune. Somn calauzit de serafimi catre o zi mai buna!